S-au scurs deja mai bine de trei ani de când, „Arhanghelul” s-a pogorât din Schei. Trei ani de când, datorită exemplarului mod în care este administrat orașul, un profund „Văleleu!!!” se aude la fiecare colț de stradă.
S-au scurs deja trei ani de când, decât să trăiești și să plătești taxe în Brașov, mai bine te uiți la Baba Vanga când face baie și reciți: „Pila-n pungă, punga-n pilă, Pilălău cu pila lungă, a pili pila pe dungă!”
Și toate astea „datorită” lui.
„Datorită” edilului cuibărit în jilțul administrativ al
orașului, care este atât de corect încât dacă ar fi controlor RAT Bv, ar
amenda-o și pe soră-sa în cazul în care ar prinde-o fără bilet în
tramvaiul lui electric, de care ne bucurăm cu toții de trei ani de zile.
Sunt deja trei ani de când, cu aroma-i atât de rafinată a parfumului care miroase a priveghi, sub podul trans-feroviar de la Fartec și pe fosta platformă IUS, au răsărit două parcuri în care brașovenii, mai degrabă adulmecă mireasma de exitus, decât pe cea de relaxare.
Trei ani de când doar zăpada din gropile de pe arterele principale ale orașului, îi obturează primarului pistele de biciclete și de când doar FOV-ul a transformat Brașovul dintr-un oraș industrial cu fabrici de zahăr, în Capitala Verde Europeană.
Tot atâția ani au trecut de când doar cei care-și iau nasul la purtare pot spune brașoave atunci când vine vorba despre audiență sau transparență, dar nu din cauza faptului că vătaful spală putina prin delegații de „interes internațional", ci pentru că, „ha-ha-ha, atât îi duce capul, domnule Chiricheș”.
Trei ani de când și-a luat nasul la purtare și sub pretextul „protecția mediului” face convocări publice asemănătoare congreselor de tristă amintire, în timp ce, chiar el, marele edil își dă singur autorizații de construire încălcând atât codul penal cât și ceea ce propune.
Dar mai este un an!
Mai este un an în care va mai putea face reclamă la nesimțire, un an până când „se va modifica schimbarea” și nu vom mai fi nevoiți să privim neputincioși cum, discipolii neo-marxismului, baban remunerați din banii publici, sfidează cetățeanul aplaudând abuzurile pe care „extraterestrul cel mistificator” le face împotriva celor care scot la iveală matrapaslâcurile cârdului care-l înconjoară.
Un an până când se va găsi cheia pierdută pe După Ziduri și mingea de fotbal de pe Tineretului, un an până când vor disparea și galeriile de artă pornografică organizate de dictatura primarului care a luat Primăria Brașov „pe persoană fizică” și care își trimite subalternii la cimitir de ziua lor interzicându-le prin email să mai intre în birouri.
Mai avem un an în care firmele „de casă” și ONG-urile „de partid”, de sub parandărătul atribuirilor directe se vor înfrupta carnal jucând „Alba-Neagra” pe bugetul urbei, un an până când cioclul orașului va lepăda hățurile dricului din care Brașovul se îndreaptă vertiginos spre groapă și un an până când vom fi nevoiți să alegem iarăși, răul cel mai mic.
Este ultimul an în care ninsoarea din prag de iarnă îl prinde nepregătit, ultimul an în care doar pentru a vedea ochiul cataractic al alegătorului, arterele principale sunt asfaltate anual și ultimul an în care brașovenii nevoiași vor mai suporta haosul de la „magazinul de case” (RIAL) iar cei fără adăpost vor lua locul ucrainenilor ne mai fiind nevoiți să mai doarmă prin mașini sau pe sub poduri.
Epilog: În semn de recunoștință, după trecerea la neființă, fie ea și politică, limba lui ar trebui expusă în formol la Muzeul de Științe Naturale Grigore Antipa, lângă „BOX–ul” lui Terente, dar nu ca omagiu pentru modul în care căpitanul echipei naționale de curling a câștigat atât de multe trofee, ci pentru felul în care argumentat lingușește ședințele extraordinare de C.L. convocate de îndată, în urmă cărora, cu doi ochi râde și cu unul îi plânge.
Răzvan Negrea ★ 22.11.2023
