Conform Hotărârii penale K
173/2003, pronunţată de Tribunalul Districtual Ptuj din Republica Slovenia,
referitor la poliţistul braşovean Ion
Laurenţiu Bălan, acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de
trecerea frauduloasă a frontierei în acel an. Atenţie, 2003! Parchetul de pe
lângă Tribunalul Braşov, a cerut recunoasterea hotărârii Tribunalului din
Slovenia. Ulterior şi Curtea de Apel Braşov
Speţa ajunge, în 2005, la Curtea
Constituţională a României.
Înainte de a da o decizie Curtea
Constituţuională solicită opinia preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de poliţistul
braşovean Laurenţiu Bălan.
Guvernul
consideră că procedura instituită prin dispoziţiile art. 115 alin. (2)
din Legea nr. 302/2004 "este excesivă şi depinde
de un element aleatoriu, neexistând o garanţie că orice autoritate străină competentă,
la solicitarea condamnatului, va iniţia procedurile prevăzute de lege în
vederea recunoaşterii hotărârii penale străine".
Drept
urmare, Guvernul apreciază că prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 sunt neconstituţionale numai
în măsura în care opresc persoana condamnată de a ajunge în faţa instanţelor
judecătoreşti pentru exercitarea dreptului său, potrivit art. 21 din
Constituţie.
Avocatul
Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. În acest
sens arată că dispoziţiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 nu îngrădesc dreptul părţilor
interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor
şi intereselor lor legitime.
De
asemenea, menţionează că prevederile legale criticate nu contravin sub nici un
aspect regulii constituţionale potrivit căreia, în activitatea judiciară,
Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără
ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Cât priveşte
critica de neconstituţionalitate a art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, faţă de prevederile art. 1 alin.
(1) din Constituţie, consideră că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece nu
sunt încălcate trăsăturile şi valorile supreme ale statului român.
Preşedinţii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
De aceea
Curte Constituţională prin preşedintele Curţii
prof. univ. dr. Ioan Vida şi magistrat-asistent,
Florentina Geangu, au decis faptul că:
,,Respinge,
ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, excepţie ridicată, din oficiu, în Dosarul nr.
490/P/F/2005 al Curţii de Apel Braşov.
Definitivă
şi general obligatorie.
Pronunţată
în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2005.”
Bun.
Plecând de la această decizie a Curţii Constituţionale avem câteva întrebări
faţă de generalii ce au condus IPJ Braşov, de la Bucur, Ionaş sau Flucuş:
1) Ţinând cont că această decizie de
condamnare penală a fost publică încă din 2005 cum a aplicat-o Inspectoratul
Judeţean Braşov? Mai ales că domnul subofiţer s-a pensionat anul trecut, respectiv
2023, cu statutul de funcţionar public special?
2) Dacă NU s-a aplicat decizia Curţii Constituţionale
cine l-a ţinut în funcţie pe acest domn? Pentru că este perfect illegal.
3) Nu consideraţi că astfel de acţiuni ,,
de acoperire” a unui condamnat penal ţinut în funcţie creează o imagine publică
negativă referitoare la Poliţia Braşoveană dar şi cea a României în special?
Despre
acest domn, dar şi despre fiul său – poliţist local cu metehne la fel de
dăunătoare legii - am mai scris. Vedeţi articolele:
Cine și cât îi mai
ține în brațe pe polițiștii Bălan Ioan și fiul Bălan Florin?!?!?
https://argumentul.ro/single.php?id=1290
https://argumentul.ro/single.php?id=1126
Un polițist local mai "șmecher" ca Butuza…
https://argumentul.ro/single.php?id=1165
sau cei de la
ASUM:
Polițist Local condamnat definitiv pentru
conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice…!
Mai departe va
oferim decizia Curţii Constituţionale:
DECIZIE nr.535 din 13 octombrie
2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Acsite
Gaspar - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Şerban
Viorel Stănoiu - judecător
Marilena
Mincă - procuror
Florentina
Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se
află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115
alin. (2) din Legea nr. 302/2004, excepţie ridicată, din oficiu, în
Dosarul nr. 490//P/F/2005 al Curţii de Apel Braşov.
La apelul
nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 490/P/F/2005, Curtea de Apel Braşov a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115
alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală.
Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de
judecată într-o cauză având ca obiect sesizarea formulată de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Braşov privind recunoaşterea Hotărârii penale K 173/2003,
pronunţată de Tribunalul Districtual Ptuj din Republica Slovenia, relativ la
condamnatul Ion Laurenţiu Bălan, pentru săvârşirea infracţiunii de trecerea
frauduloasă a frontierei.
În motivarea excepţiei invocate se arată că
prevederile art. 115 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 contravin prevederilor art. 21
alin. (1) şi (2), precum şi art. 131 alin. (1) din Constituţie, referitoare la
accesul liber la justiţie şi la rolul Ministerului Public, deoarece permit
posibilitatea recunoaşterii unei hotărâri penale străine numai la solicitarea
autorităţilor competente ale statului de condamnare, iar nu şi la solicitarea
procurorului român sau a persoanei condamnate. De asemenea, în motivarea
excepţiei, Curtea de Apel Braşov face referire şi la restrângerea nejustificată
a suveranităţii statului român, care "nu poate dispune, prin autorităţile
competente, asupra unor chestiuni de drept public, de drept penal, în propriul
său teritoriu şi în legătură cu propriii cetăţeni". Din acest punct de
vedere, dispoziţiile art. 115 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 ar contraveni prevederilor art. 1
alin. (1) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că procedura instituită prin
dispoziţiile art. 115 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 "este excesivă şi depinde de
un element aleatoriu, neexistând o garanţie că orice autoritate străină
competentă, la solicitarea condamnatului, va iniţia procedurile prevăzute de
lege în vederea recunoaşterii hotărârii penale străine".
Drept urmare, Guvernul apreciază că prevederile art.
115 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 sunt neconstituţionale numai în
măsura în care opresc persoana condamnată de a ajunge în faţa instanţelor
judecătoreşti pentru exercitarea dreptului său, potrivit art. 21 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază că textul de lege
criticat este constituţional. În acest sens arată că dispoziţiile art. 115
alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 nu îngrădesc dreptul părţilor
interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor
şi intereselor lor legitime. De asemenea, menţionează că prevederile legale
criticate nu contravin sub nici un aspect regulii constituţionale potrivit
căreia, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele
generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi
libertăţile cetăţenilor. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art.
115 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004, faţă de prevederile art. 1 alin. (1)
din Constituţie, consideră că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece nu sunt
încălcate trăsăturile şi valorile supreme ale statului român.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 115 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.594 din 1 iulie 2004,
dispoziţii conform cărora: "În vederea executării pe teritoriul României a
unei hotărâri penale străine, autorităţile competente ale statului de
condamnare formulează o cerere de recunoaştere şi executare." Autoarea
excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin aceste dispoziţii legale
sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (1) privind
suveranitatea, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la
justiţie şi ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală a abrogat, prin art. 188 lit. d), prevederile
din Codul de procedură penală cuprinse în art. 519-521 (referitoare la
recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte juridice străine), iar prin
art. 188 lit. e), orice alte dispoziţii contrare. De asemenea, în titlul V,
intitulat "Recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale", legea
reglementează, pe de o parte, procedurile prin care se solicită recunoaşterea
şi executarea în străinătate a hotărârilor penale pronunţate de instanţele
române, iar pe de altă parte, procedurile de recunoaştere şi executare în
România a hotărârilor penale străine, ca mijloc prin care hotărârile penale
străine produc, atunci când este cazul, efecte juridice pe teritoriul României.
Pe această cale statul român îşi însuşeşte hotărârea penală străină,
acordându-i în virtutea propriei sale suveranităţi eficienţă pe teritoriul său.
Această reglementare are caracterul de procedură specială privind ordinea
juridică internă, însă şi caracterul de formă de cooperare juridică
internaţională în materie penală.
Potrivit noii reglementări, în vederea executării pe
teritoriul României a unei hotărâri penale străine rămase definitive,
autorităţile competente ale statului de condamnare formulează o cerere de
recunoaştere şi executare [art. 115 alin. (2)], cerere care se transmite
Ministerului Justiţiei, însoţită de o copie autentică a hotărârii şi, după caz,
de o declaraţie prin care condamnatul îşi exprimă consimţământul, precum şi de
o informare asupra duratei arestului preventiv sau a părţii de pedeapsă
executate până la data prezentării cererii [art. 119 alin. (1) şi (2)]. Prin
direcţia de specialitate, Ministerul Justiţiei efectuează controlul de
regularitate internaţională a cererii, după care, după caz, o transmite
procurorului general competent, în vederea sesizării instanţei competente, ori
o restituie, motivat [art. 119 alin. (3)].
Autorităţile judiciare române competente sunt curtea
de apel în circumscripţia căreia, după caz, domiciliază, îşi are reşedinţa sau
a fost identificat condamnatul şi, respectiv, parchetul de pe lângă aceasta
(art. 120).
Curtea constată că soluţionarea cauzei aflate pe
rolul instanţei judecătoreşti nu depinde de prevederile art. 115 alin. (2)
din Legea
nr. 302/2004, invocate ca fiind neconstituţionale.
Astfel, în cauza de faţă excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în
cadrul unui litigiu având ca obiect recunoaşterea, pe cale principală, a unei
hotărâri penale străine, în condiţiile art. 521 din Codul de procedură penală,
dispoziţii abrogate la data introducerii cererii. Prin urmare, temeiul de drept
al cererii de chemare în judecată nu atrage exercitarea controlului de
constituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 115 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 ce constituie obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate. Astfel fiind, devin aplicabile dispoziţiile art. 29
alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, conform cărora Curtea Constituţională
decide numai cu privire la prevederile de lege care au legătură cu soluţionarea
cauzei, precum şi dispoziţiile alin. (6) al aceluaşi articol, potrivit căruia,
dacă sunt încălcate dispoziţiile alin. (1), excepţia de neconstituţionalitate
urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.
Totodată, Curtea constată că autoarea excepţiei
solicită, în realitate, extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte
situaţii neprevăzute în text, în sensul adăugării în cuprinsul acestora şi a
posibilităţii condamnatului de a se adresa instanţei competente cu o cerere
privind recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate împotriva sa. Or, aşa
după cum Curtea Constituţională a reţinut în mod constant, acceptarea acestei
critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional
într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie,
potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a
ţării". De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, republicată, "Curtea
Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului".
Este de observat că, potrivit dispoziţiilor Legii
nr. 302/2004, contrar susţinerilor autoarei
excepţiei, procurorul este cel care sesizează instanţa judecătorească competentă
a se pronunţa cu privire la cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii
penale străine rămase definitive.
Referitor la invocarea, în motivarea excepţiei, a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Constituţie, privind suveranitatea statului,
se constată că acestea nu au incidenţă în cauză. De altfel, în conformitate cu
prevederile art. 3, care stabileşte limitele cooperării judiciare,
aplicarea Legii
nr. 302/2004 este subordonată protecţiei
intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică şi a altor interese ale
României, definite prin Constituţie.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea
nr. 47/1992,
Referitor la invocarea, în motivarea excepţiei, a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Constituţie, privind CURTEA
CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, excepţie ridicată, din oficiu, în Dosarul nr.
490/P/F/2005 al Curţii de Apel Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13
octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu”
https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=67361
QED. Iulian Rinder 27 februrie 2024
