Am mândria de a spune că am absolvit Universitatea A.I.
Cuza din Iaşi la catedra de Sociologie şi Ştiinte Politice din cadrul
facultăţii de Filosofie. La Sociologie era profesorul Miftode şef de catedră,
iar la politologie excepţionalul Anton Carpinschi. Respect faţă de profesorii
mei. Democraţi nu progresişti. Dar nu ăsta era subiectul discuţiei. În
urmă cu aproape douăzeci de ani am remarcat că s-a inventat meseria de
,,deontolog” de presă. La început am ignorat această tendinţă. Dar după prima
criză mondială din acest mileniu am remarcat că deontologilor le creştea
venitul, deşi oamenilor normali, clasă din care cu onoare mă autodefinesc, le
scădea. Nu ştiu cum dar deontologilor le mai creştea un card, o maşină, un
transfer de la bloc la vilă. Eu tot sociolog politolog nepracticant.
Şi mă lovi conceptul marxist, precum Doroftei când era campion
mondial prin una dreaptă: aştia nu au citit nimic. Hegel vorbea în
Fenomenoligia Spiritului despre, să mă exprim simplu, în trei termeni:
teză, antiteză sinteză. Marx o preia şi spune că teza (istorică) este
depăşită, astfel trebuie opusă unui sistem depăşit cu o revoluţie proletară
(antiteza), iar sinteza este regimul cumunist progresist.
Amintesc că genealogia intelectuală a marxismului nu reprezintă
doar o componentă importantă a totalitarismului ci chiar un mod de a vedea şi a
devoala mersul de acum al pretinsei lumi progresiste. Personal numesc acest
fapt ,,Totalitarismul Corporatist” ce este ruda vestică şi mai arogantă
financiar al defunctului totalitarism comunist.
Să revenim. Deontologia ca şi concept este mirifică, căci în
practică este praf. De unde mi-a venit ideia: ăştia au ars iar etapele.
Cincinalul în patru ani şi jumătate. Trăiască Lenin, Stalin, Hodja, Honeker,
Gheorghiu Dej şi alţi impotenţi ai normalităţii. Deontologi! La vremea
lor. Ca să te opui în primul rând ar trebui să fii:
Părelolog – cel ce are capacitatea, putirinţa de a avea o părăre
parţial obiectivă asupra unui eveniment, fapt politic, juridic sau infracţional
mafiot. Fix în părerea publică.
Opinolog – este cel ce poate avea opinii asupra celor anterior
exprimate de cel ce are păreri, definit ştinţific de către mine, deci
raţional arogant drept ,,părelolog”. Şi care decide moralitatea actului
prezentat public în final. Indiferent de emisiune, de proces, de influenţă
publică, politică sau juridică.
Întrebarea banală este ombilical legată de faptul
cum se pot transforma conceptele mele asumate de ,,părelolog” şi ,,opinolog”,
la nivelul celor de ,,progresist" şi de ,,deontolog”? Am o presupunere:
cum ar răspunde idioţii cu pretenţii pseudo intelectuale: ,,sinuos”.
Căci, deşi nu au legătură…
Din sinteză apare deontologul ulterior ca intersecţie (a)morală
al acestor două acţiuni anterior menţionate. Ce sinteză? Ce morală? Ce lipsă de
interes public? Ce respect faţă de informaţie? Ce obiectivitate? Ce
neutralitate? La ăştia? Vin alegerile iar presa deontoloagă din care cu
onor nu fac parte va avea un an bun spre excepţional.
Dar, eu, nedeontolog, voi supravieţui, ca de obicei. Eu sunt doar
părelolog şi opinolog. Nu am reuşit să ajung la deontologia ticăloşeniei prin
sinteza progresist materialist marxistă. Astfel par a devni anti deontolog.
Sau nedeontolog ci doarun banal părelolog şi opinolog onorabil. Colateral şi sociolog şi politolog. Merge.
Cu respect,
Iulian Rinder Q.E.D.
