În iubita noastră ţară, cu
o puternică capacitate de a se redefiniri, apare adesea şi potenţarea impotenţei
ticăloşeniei aleşilor. Bine, ştim, de conlucrarea partidelor întru fericirea
cetăţeanului de peste treizeci de ani fapt ce a fost, ca finalitate, fix în
detrimentul nostru. Dar alesul numit nu poate fi contrazis de mulţimea inutilă.
Acum ne bucură aceştia de
la putere cu alianţa promisă de opt ani fix întru stabilitatea noastră. Felicitări. Stabilitate şi virtute.
Dar mai ştiţi cum definea povestea asta în anii 1990 Ion Iliescu; linişte şi consens. Deci: acelaşi rahat învelit în alt
ambalaj, Şi de aici apar diversiunile curente. Mai exact că PSD va trece la
iubire cu AUR, Partid serios dar venit de la altă ramură a iubirii politice. Şi
cică PSD va divorţa de PNL. Eu cred că nu. Ştiu că acum sunt aceştia, în
concurenţa lor, la faza de incertitudine votantă, indiferent de sexul deontologic, sunt stricţi în cuplul interesului.
Pardon, politică prin
asocierea interesului. Trece rapid, naturist, cu Viagra alegerilor.
Ghinion de neşansă.
Pentru AUR, un partid vioi,
dar neiubit de cine trebuie. Prin comparaţie USR a avut sprijin acu nişte ani iar acum
discută cu autoritatea eşecului.
Aşa că vă transmit:
oamenii corecţi interesului financiar câştigă mereu, Tura aceasta vor fi tot
aceeaişi. Şi opoziţia va fi plină de
parţial aproape educatori morali ce au şi codiţe în alt interes. Vor boci
semiparţial. De ce? Căci noi, de ticăloşii momentului interesaţi nu vom scăpa
niciodată.
Iulian Rinder – ziarist
încă în viaţă fără ajutor extern
