TIBERIU FORIȘ este un erect în ale gândirii, care predă în cadrul UTBV, aparent cu capul în nori, date fiind aspirațiile și cum ar spune EBA: „visurile” mărețe, raportate la realizările din ultimul an, dar cu un buget care l-ar fi făcut invidios până și pe Gigi Becali înainte ca acesta să-și vândă oile.
După ce în 2014 a pus o firmă pe butuci împreună cu un alt geniu mustăcios, pe a cărei frunte întinsă până în creștetul capului patinează muștele la fel ca speranța către delir, Tiberiu Foriș a repetat isprava și în 2019, când aidoma primei societăți, de la atâta experiență în activități de consultanță pentru afaceri și management, praful s-a ales și de aceasta.
Dar să nu uităm totuși, că domnul „profeșooor”, este prodecan al Facultății de Științe Economice și Administrarea Afacerilor, director al Departamentului de Management și Informatică Economică, în cadrul Universității Transilvania, unde îi învață pe studenți cum să nu dai faliment atunci când îți deschizi un business.
Revenind la succesul în afaceri, se pare totuși că zicala „ai carte, ai parte” s-a dovedit a fi una de succes, deoarece practicând alte forme de învățământ, din penița domnului Tiberiu Foriș au văzut luminița tiparului, o sumedenie de broșuri cu coperți cartonate, care s-au vândut ca pâinea caldă la lansările din Aula Universității. Între noi fie vorba, trebuie să recunosc faptul ca pe vremea când eram student și subsemnatul cumpăram cărțile unei „somități” ale dreptului, doar pentru a nu risca să fiu reexaminat peste vară.
Pe plan politic, după ce a filozofat în surdină în fața rectorului Ioan Abrudan, pe care fără succes a încercat să-l lase în melancolie, Tiberiu Foriș a rămas să se joace morbid cu craniile, după ce prietenul gropar i-a spus: „Tibiko draghe! Tu ești totul pentru mine! Ahh!...”. Din păcate așa se întâmplă când dai „pomelnice” de 30.000 de Euro cui nu trebuie și speri să dormi și ziua în parlamentul din capitala Belgiei.
Fascinat de minți înțelepte precum Simion, Tanasă sau Ana Pauker, iluzoriul inspirației instabile l-a făcut pe Tiberiu Foriș să concluzioneze: „Ce mai contează că parlamentarul român este net inferior celui de la Bruxelles, dacă la alegerile din Decembrie gloria îți va surâde?!?...” și așa a rămas la Hoarda de AUR pentru a pune și domnia sa un bolțar de chirpici la casele de 35.000, pe care ciurdarul de galerie le va da ultrașilor dornici de unirea cu Basarabia. Deocamdată le-a dat doar clanța, dar mai e mult până departe!...
Dar poate vă întrebați de unde are acest simbol universitar al pudoarei mentaliste atâtea „Like-uri” și „inimioare” să împartă în stânga și în dreapta, în speranța ca drumul întunecat al anonimatului se va închide, iar șezândul pe scaunul din dosul lui Simion într-o bună zi va deveni realitate.
Simplu! Dintr-un salariu de bugetar, pe care prestigioasa universitate brașoveană îl plătește cu generozitate pentru ca ei, tinerii învățăcei ai „Generației Z”, nu doar să se inspire din inspirația dascălului, dar să și alterneze în alternanța unei asemenea Cardinal de lojă.
Acum, între noi fie vorba, pe lângă cele patru parcele intravilane obținute prin cumpărare în decursul „înlăturalnic” de la esențe bahice și frumuseți erotice ale carierei sale, pe lângă cele trei case deținute în proprietate, pe lângă un Jaguar și un Lexus, pe lângă orologiile de 130.000 de euro, pe lângă conturile de la BRD (43.000 de Euro) și pensiile private (56.000 de Euro), pe lângă împrumuturile oferite firmelor sale (56.000 Euro), pe lângă salarii și dividente (361.257 de Euro), ce mai contează o leafa amărâtă de 14.388 Ron/lună, pe care o încasează un profesor universitar?
Apropiindu-ne vertiginos de „Gedankenblitz”, dar mai ales pentru a nu interveni plictisul în valoarea percutantă a discursului pe care meditația poetică a pedagogului o va risipi în fața oglinzilor de smarald, finalizăm prin a parafraza un nu prea vremelnic înaintaș, care la fel ca și Tiberiu Foriș, a studiat la Gheorghe Lazăr în Sibiu: „Un geniu care are prea mult timp și nu are cu ce să și-l umple, decade. Amurgul său este identic unui marxism de luciditate colectivă” (fie ea și de AUR) - Emil Cioran.