Odată cu plecarea tuciuriei și zăbăloasei Nico C.C. din Primăria Brașov, a decedat subit și lătura feisbucistă spărcâită în social media, exact în campania electorală, din „oole” USRi-ste, sub numele de scenă Corina Robu. A dracu' coincidență dispariția ei!!! Sau nu-i chiar așa?
Cu ochii după spurcații și sataniștii neo-marxiști, care vomită în eter tot felul de grozăvii de care până și măria sa Lucifer e invidios, ne-a atras atenția un comentariu postat pe Fb de anonimul Roland Remus. Oamenii trebuie să știe că acest nimic de Remucă e nimeni altul decât cordaciul celuliticei NCC. El e cel oficial!!! Căci mai sunt câțiva care supurează în preajmă, și nu numai, labiilor negre-vineții și adâncului rozaliu-sângeriu dintre cracii scârbavnicei creaturi. Doar că, dintre toți, doar ăstuia Marx i-a lăsat cu limbă de moarte o sarcină proletariană: „Remucă, atunci când nu știi să f*ț*, iei copii gata făcuți!!!”
No frați ardeleni, robul lindicoletei îi scrie unuia din rețeaua spălăcitului Mark: „Am râs cu lacrimi la plângerea ei...”. Păi stați un pic, s-o luăm cu ușurelu. Înțelegem că există o plângere, probabil penală, de care Mucă zice în acel comentariu că ar fi fost făcută de catre Cristinica Antonie.
Reclamantul prea puțin ne interesează, însă în replica încornoratului, tâmpul de el ne spune că a citit plângerea respectivă. În regulă, dar cum de a ajuns în mâinile lui, s-o citească? Logica simplă ne duce la singura concluzie că persoana reclamată sau că printre persoanele reclamate, suspectată sau suspectate că ar sta în spatele contului fake Corina Robu, este duhnitoarea NCC.
Și așa au aflat toți brașovenii, în special cei tăvăliți de misterioasa Corinuța, cine era, de fapt, autoarea tuturor neghiobiilor slobozite de roaba cea defunctă. Nimic nou, zicem noi. E doar o confirmare a bănuielilor multora dintre noi. Bravo, Remusică sculă mică! Știi cum se mai zice pe la noi, prin popor: prost să fii, noroc că ești. În semn de mulțumire pentru fapta ta curajoasă îți aprindem o lumânare la căpătâiul tău, robul răposatei Robu Corina.
Bine că știe să citească, căci cu scrisul ne-a convins. Lindicoleta a cheltuit șpaga primită pe tigaia cu patru roți, a dat bir cu fugiții de frica lui Georgel, iar cum e bună și la cratiță, prostanacul Remulică mănâncă litere. Că, hoașca aia de mă-sa, nu l-a prea trimis pe la școală, am înțeles-o; că cățaua regală îl pune să-i crească progenitura făcută cu alții, am înteles-o și pe asta. Dar să fii atât de prost să le dai de gol munca dusă de întreaga șleahtă care a lătrat on-line doar pentru ca întâiul imbecil al Scheiului să plece cu coada între picioare la Hărman, pe asta chiar n-am înțeles-o!
Dar ce fericită este viața celor proști care nu știu ce înseamnă defecte și le văd doar la alții! Ce frumos este să vezi cum îl plâng pe cel mort, căci îi lipsește lumina și pe cel prost fiindcă îi lipsește mintea. Remucă! Pe cel mort să-l plângi cu duioșie, căci și-a găsit odihna; dar viața celui nătărău (nu ca tine, ci ca ăla de-i crește lu’ N.C.C. plodul...), e mai rea decât moartea.
PS. Lindicoleta, nu fii tristă, că... colegii de la BRETE încă te mai pomenesc. Săptămâna trecută s-au strâns cu toții la intrarea în primărie, în frunte cu țuicomicina Miha, depresivo-nevrotica Teo și pârțău Sandru. Și împreună cu directorul de la Corona, ăla cu aspect de om al străzii, au poștit o țigară în memoria ta. Că tare mult le mai lipsești. A fost un fel de recviem pentru o cioară moartă prin electrocutare, la marginea drumului, pe șoseaua de centură ce duce spre fundul întunericului, în acel loc fără iluminat și cu uscăciune, loc de pierzanie și desfrâu, unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul. Amin!
