Având în vedere presiunile făcute de către simpatizanții Asociației Catharsis, în vederea înlăturării din spațiul public a articolului „Azota Popescu – Zâna Bună, care se pare că nu a fost chiar o zână bună”, așa cum am promis că vom proceda în astfel de situații, venim cu noi dezvăluiri despre doaman Azota Popescu.
În toamna anului 2013, mai exact în luna Octombrie a acelui an, doamna Azota Popescu, în calitate de președinte a Asociației Catharsis, aparent în vederea ușurării procedurilor de adopție ale copiilor orfani, în special de către cetățenii străini, a început să facă demersuri în vederea schimbării legislației în vigoare, astfel încât ONG-urile, printre care și Catharsis, să beneficieze de o simplificare a demersurilor întreprinse.
Ca atare doamna a propus modificări asupra capitolului II, care aducea atingere condițiilor de fond ale adopției, după cum urmează:
Art.5 urma să aibă următoarele prevederi: „Poate fi adoptat orice copil pentru care există o Hotărâre judecătorească prin care Tribunalul, în a cărui rază teritorială domiciliază acesta, a decis statutul de abandon juridic al copilului de care nu s-au interesat părinții biologici sau rudele până la gradul al patrulea în primele șase luni de la abandonul său în locuri publice, spitale, căsuțe de tip familial, centre de plasament de stat sau private”.
Art. 11: „(1) Consimţământul la adopție al părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui, se dă în formă solemnă, numai în faţa unui notar public. (2) Mama, care este hotărâtă să-și abandoneze copilul în maternitate, poate să își exprime acordul la adopție, printr-o declarație scrisă, în fața asistentului social din maternitate, în ziua în care părăseşte instituția sanitară, numai după ce aceasta a primit consiliere şi a fost informată asupra consecinţelor acordului său la adopţie. După trecerea unui termen de 45 de zile de la data semnării acordului, mama și tatăl biologic, dacă acesta există, își exprimă consimțământul la adopție în condițiile alin. (1), asistați de asistentul social din cadrul Direcției sau al OPA din raza teritorială unde domiciliază copilul.
(3) Părinţii biologici care şi-au exprimat opţiunea de a-şi abandona copilul în maternitate, spital, centre de ocrotire socială, locuri publice, nu vor fi supuşi la imixtiuni arbitrare în viaţa lor personală, în familia lor, la domiciliul lor, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei lor, după semnarea declaraţiei de consimţământ. (4) Mama minoră este consiliată şi informată, în prezenţa părinţilor sau al unui alt reprezentant legal, că în urma semnării consimţământului la adopţia copilului său, legăturile de drept între copil şi familia sa de origine, încetează.
(5) În cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui său, consimţământul părintelui biologic se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
(6) Odată cu solicitarea consimţământului prevăzut la alin.(1) şi (2), instanţa solicită Direcţiei sau OPA raportul de consiliere şi informare a părinților biologici.”
Oare aceste demersuri nu sunt făcute special, asemenea unei instigări la abandon, fără repercusiuni față de părinți, astfel încât Catharsis să beneficieze de cât mai multă „materie primă” în vederea desfășurării activității?
La capitolul III - Reguli generale de procedură – Încuviințarea adopției, la Art. 16 care făcea referire la cererea de încuviințare a adopției, la paragraful „h)” doamna Azota dorea introducerea expresă a cuvântului „CARE”, astfel încât proiectul legislativ urma să ofere putere de decizie unor persoane despre care nu putem decât să bănuim că ar putea avea legătura cu Asociația Catharsis; așadar: „h) raportul final întocmit de către specialiştii Direcţiei sau OPA,careconsemnează concluziile referitoare la constatarea compatibilităţii dintre copil şi persoana/familia adoptatoare, datele de identitate ale acestora, starea de sănătate;”.
Să fie oare vorba despre persoane precum directoarea Monica, contabila Elena, sau asistent Mariana (DGASPC)?… Cu siguranță NU!…
Conform paragrafului „i” care urma să prevadă: „i) decizia Comisiei de la domiciliul copilului privind compatibilitatea dintre copil și persoana/familia potențial adoptivă;”, conferea un drept de decizie, psihologului care emitea rezultatul evaluărilor psihologice, și care în dauna celor infirmate în articolul precedent de către domnul Badea Ioan Adrian, juca un rol cheie în procedura de adopție.
Întrebată despre toate aceste aspecte, doamna Azota Popescu a declarat: „Propunerile formulate de mine Nu se referă la Art. 5, 11, 16, 36.”.
Aceasta, chiar dacă propunerea legislativă a a fost atașată unui e-mail expediat la data de 21 octombrie 2013 din Office Catharsis, de către doamna Corina - jurista Catharsis de la acea vreme: „Servus,
Va atasez Propunerea cu cateva modificari inserate de catre noi. Au culoare distincta, respectiv rosu.
O saptamana pe masura asteptarilor… parlamentare si nu numai :)!
Corina”
Documentul integral se găsește și în prezent pe pagina Senatului României.
Conștienți fiind că sistemul de stat din România are foarte multe lacune, persoanele care doresc să înfieze un minor se lovesc de destule piedici, iar sute sau poate chiar mii de suflete nevinovate suferă din această cauză, rămâne totuși un semn de întrebare. De ce dorea doamna Azota să simplifice procedura în favoarea ONG-urilor și nu în dauna cetățenilor români interesați de adopții? Doar pentru că domnia sa este președintele unei asociații autorizată, acreditată etc. la care sunt abonați cetățeni străini, care după adopții duc copii în străinătate, iar acestora li se pierde urma?
Răzvan Negrea ★ 04.10.2024