Ai să te lupți o viață întreagă,
Cu grasul cel înfometat.
Degeaba îi spui porcului să tacă,
El o să mânce’ întruna doar [...].
De-ar fi să-i iei pe toți la rând,
Nu poți să spui că-ai câștigat.
Lupta continuă aievea, până când,
Nu își ia doza dublă de [...].
Este slinos și foarte bine vede,
Capul îi este mare și pătrat.
Are mirosul fin și se repede,
Între tufari, la muștele de pe [...].
În lumea asta cu de toate,
Cu siguranță nimeni n-a ratat.
Să vadă râtul cât de iute-l scoate,
Atunci când vrea să mânce’ iar [...].
Se dă creștin și luptă într-u credință,
Dar este un mare dacopat.
Și nu va ezita, ca pentru biruință,
S-arunce în tine cu [...].
La niște crame, oasele își oblojește,
Și de pe-un scaun greu se dă bazat.
Iar după prânz stă și se odihnește,
Că a mâncat deja o porție dulce de [...].
Ferește-te, când tu la drumul mare,
Ai să zărești un astfel, exponat.
Și fugi degrabă, aleargă tare,
Să nu te împroșcăie și pe tine cu [...].
Să nu mă înțelegi greșit, nene Pandele,
Nu despre tine am relatat.
Rămâi în continuare ca o floare lele,
Și savurează-ți mic-dejunul [...] nemâncat.
★ 20.01.2025 ★
Acesta este un PAMFLET după "Oda proștilor" scrisă de Ion Pribeagu.
Orice asemănare cu anumite personaje este pur și simplu întâmplătoare.