Astăzi se împlinesc doi ani de la alegerile locale din 9 iunie 2024, iar bilanțul administrației conduse de George Scripcaru este unul care ridică tot mai multe semne de întrebare. În campania electorală, actualul primar a promis proiecte spectaculoase, investiții majore și soluții pentru problemele cronice ale Brașovului. A fost prezent peste tot: la conferințe, dezbateri, evenimente culturale și întâlniri publice. A coborât în mijlocul oamenilor, încercând să transmită imaginea gospodarului preocupat de viitorul orașului. Astăzi însă, între promisiunile de atunci și realitatea din teren există o prăpastie greu de ignorat. Vorba lui Fane Oarcă: „Acum Dumnezeu cu mila și biciul pe ei!”
Printre marile promisiuni electorale s-a numărat și celebrul tunel prin Tâmpa, care ar fi trebuit să lege zona Star de cartierul Răcădău. Un proiect prezentat drept soluție revoluționară pentru traficul din municipiu, despre care edilul afirma că a studiat documente vechi, că a discutat cu persoane implicate în planurile urbanistice din anii ’80 și că există baze serioase pentru realizarea lui. Declarațiile au fost ample, ambițioase și atent mediatizate. După alegeri însă, proiectul a dispărut aproape complet din discursul public, alăturându-se lungii liste de promisiuni rămase suspendate între propagandă electorală și realitate.
Dacă lipsa progresului în cazul marilor proiecte poate fi explicată prin birocrație, avize sau lipsa finanțării, există o problemă mult mai gravă și mai vizibilă: administrația municipală pare incapabilă să întrețină ceea ce există deja. Iar imaginile pasajului subteran din Triaj reprezintă poate cel mai elocvent exemplu.
Pasajul arată abandonat. Iluminatul este insuficient, iar în anumite zone senzația este una apăsătoare chiar și în timpul zilei. Pereții murdari, aspectul neîngrijit și lipsa unor măsuri elementare de siguranță transformă traversarea acestui pasaj într-o experiență pe care mulți brașoveni preferă să o evite. Din fotografii se observă clar un spațiu întunecat, rece și ostil, care inspiră nesiguranță și abandon administrativ.
Mai grav este faptul că pasajul nu beneficiază de supraveghere video vizibilă și eficientă. Într-o perioadă în care administrațiile moderne investesc în siguranța cetățenilor și în monitorizarea zonelor vulnerabile, Brașovul pare să accepte ca un pasaj pietonal intens circulat să rămână o zonă în care oamenii se simt expuși și vulnerabili. Nu este normal ca un părinte, o femeie sau o persoană în vârstă să se gândească de două ori înainte de a traversa un pasaj pietonal în plină zi.
Înainte de a visa la tuneluri spectaculoase prin munți și la proiecte grandioase prezentate în campanii electorale, administrația locală ar trebui să demonstreze că poate întreține infrastructura existentă. Un oraș nu se dezvoltă prin randări și promisiuni, ci prin lucruri concrete: iluminat funcțional, curățenie, siguranță și respect pentru cetățean.
Întrebarea pe care și-o pun tot mai mulți brașoveni este una legitimă: oare trebuie să se întâmple o nenorocire pentru ca autoritățile să reacționeze? Trebuie să asistăm la o agresiune, o tâlhărie sau o altă faptă gravă într-un astfel de pasaj pentru ca Primăria să descopere că există o problemă? Istoria administrației publice din România a demonstrat de prea multe ori că intervențiile apar abia după producerea unor incidente. Tocmai de aceea, prevenția ar trebui să fie prioritatea numărul unu.
După aproape doi ani de mandat, cetățenii nu mai au nevoie de explicații și nici de noi promisiuni. Au nevoie de rezultate. Iar atunci când un pasaj pietonal dintr-un cartier important al Brașovului arată ca o zonă abandonată, în timp ce marile proiecte electorale există doar în declarații și prezentări de campanie, concluzia devine inevitabilă: promisiuni multe, realizări puține. Iar între timp, problemele reale ale orașului rămân nerezolvate.
★ 09.06.2026 ★
