Trăim într-o epocă a paradoxurilor absolute, dar nimic nu egalează sublimul spectacol oferit de ASVM – o denumire care promitea, teoretic, demnitate, dar care practic a devenit umbrela sub care se adăpostesc cele mai stranii specimene de „justițiari”. În fruntea oștii de strânsură care mimează lupta împotriva nedreptății s-a cocoțat un personaj de o moralitate atât de flexibilă, încât ar putea face yoga pe sârmă ghimpată. Să analizăm puțin profilul acestui Robin Hood de tinichea.
Înainte de a deveni apostolul integrității, stimabilul nostru personaj (căruia nu-i dăm numele, din milă pentru tipar) a bifat o escală binemeritată acolo unde statul oferă cazare și masă gratuită, cu gratii la fereastră. Motivul? O banală, dar rușinoasă afacere de luare de mită. Da, ați auzit bine ! Omul care astăzi vă plânge pe umăr și vă promite dreptatea este același care, nu demult, întindea mâna după plic.
Dar magia nu s-a întâmplat când a intrat la răcoare, ci în timp ce își ispășea pedeapsa. Acolo, între două plimbări în curtea penitenciarului, caracterul său de granit s-a topit brusc în fața unei propuneri de nerefuzat. Racolat din mers de o structură a statului, fostul șpăgar a suferit o metamorfoză spectaculoasă: din infractor cu ștampilă, a devenit „băiat bun la toate”. Sau, pe românește, un sifon oficial. Partea cu adevărat comică – dacă n-ar fi de-a dreptul grețoasă – este că acest individ nu își trăiește noua meserie de „acoperit” în discreție, așa cu scrie în manualele de spionaj. Nu, el are un stil original ! Se plimbă cu pieptul bombat și se laudă în stânga și în dreapta cu marea lui realizare, urlând în gura mare că este protejat, că lucrează pentru structuri și că este un mare acoperit plimbător de căței de talie mare.
Băiatu’, când ești cu adevărat „acoperit”, ești discret ca o șoaptă!!! Când te lauzi singur pe la toate colțurile, nu ești agent secret, ești doar o trompetă stridentă care încearcă să-și sperie adversarii cu sperietori de ciori. Să te lauzi că ai fost dresat de o structură ca să torni, doar ca să scapi de mirosul de igrasie din celulă, nu e titlu de glorie. E doar dovada supremă că ai coloana vertebrală din jeleu. Este de o ironie strigătoare la cer cum o asociație ce se vrea un bastion împotriva abuzurilor acceptă în rândurile ei un personaj care miroase a turnătorie de la o poștă. Cum poți să lupți împotriva nedreptății când tu ești o marionetă ghidată prin sfori de cei pe care pretinzi că îi combați ? Cum să ai încredere într-un „lider” care, la prima strigare, fuge cu nota informativă la stăpânire ca să-și asigure spatele ?
Un sfat prietenesc pentru „acoperitul” nostru de carton: ai grijă când te mai lauzi cu protecția de sus! În general, când structurile termină de stors lămâia, o aruncă la coș fără regrete. Iar când „acoperirea” ta e atât de găurită încât te vede toată lumea în splendoarea ta de sifon cu cățel, s-ar putea ca singurul lucru care te mai acoperă să fie doar penibilul. Rămâi la ASVM, dragă luptător de carton. Continuați să vă asumați impostura, vă stă minunat împreună!
