Și cum nu este război fără daune, și nici învingători fără învinși, atât purceii cât și stolul, au avut pierderi majore. Neavând timp să pârjolească grânele, să otrăvească fântânile și să migreze spre munți, eroii noștri au fost puși în fața faptului împlinit, făcând cu atât mai răsunătoare, victoria lui Colivian împotriva hoardelor pornești conduse de Jorge cel cu fruntea albă.
Și-au bandajat rănile, și-au strâns penele și care-au mai putut zbura, au dat din aripi fericiți care propriile colivii. Unul spre Casa Poporului, altul spre Avangarden iar ai mei au luat-o agale spre casă.
Când de-o dată, tecuți puțin de Livadă, pe la Casa Armatei, Slavia vede în niște palmieri, câteva cuiburi de graur.
– Coliviane! Ce sunt astea? Că în Praga, eu n-am văzut așa ceva! îl întrebă ea mirată…
‐ Sunt case de amărâți! Sunt „grAURi„! răspunse Colivian flegmatic, dând dovadă de bărbăție și zburând curajos către ele.
Dar „apropiindu-se prea aproape” din neatenție, se loveste cu capul de o creangă și o frunză îi intră direct în ochi.
O lacrimă mică și cristalină (căci, papagalii domnești n-au sânge albastru, au lacrimi cristaline) se observă atunci pe obrazul său mic.
Nervos din cale afară, cu orgoliul rănit, își șopti atunci în gând: „ii tai să moară mama!… lu nevastă-mea… dacă n-au putut să-și renoveze fațadele, schiuri fac din ei!” după care își continuară supărați drumul spre casă.
A doua zi, dis de dimineață cu ochiul vânat și privirea tristă, Colivian își sună consiliera personală, „Barza Prințului„, care le știe pe toate; îi povestește întâmplarea, îi cere părerea, și-o întreabă unde este cea mai apropiată fabrică de schiuri.
– La Kronospan, Coliviane! (îi răspunde ea hotărâtă) Și dacă tot faci schiuri și vine înghețul, spune-i „Perușului Galben” să deschidă și pârtia!…
Nici una, nici două, Colivian ia securea, pornește gaterul și se-apucă de cioplit.
De atunci, s-au făcut niște cozi în Poiană, de stau turiștii cu orele la centrele de închiriat.
Acesta este un PAMFLET si trebuie tratat ca atare! Simpla coincidență cu realitatea este pur întâmplătoare. Semnat R.N.
