După nesfârșitul pomelnic de sfinți și moaște, când bătutul
de cruci și frecatul portmoneului de osemintele unor martiri pare sport
național, după stresanta perioadă a sărbătorilor de iarnă în care cea mai mare
fericire este că poți folosi cardul doar pentru a spune că ai și tu ceva în
portomoneu în afară de buletin, vine o altă perioadă grea în viața oricărui
bărbat.
Respectiv proba de a supraviețui „Triunghiului
Morții”: Valentine’s Day – 1 Martie – 8 Martie. Denumirea îmi aparține și a fost preluată și de
colegi din presa centrală. Din această perioadă marcată prin mercantilism
feminin și agresivitatea producătorilor de muțunachi, metale prețioase,
gentuțe, toculețe și alte produse extrem de utile propășirii unei relații de
iubire, candoare și bună înțelegere într-un cuplu, și în general a dezvoltării
spirituale a umanității, tot ce se mai înțelege din temelia unei relații este
faptul că, precum sclavii de pe galerele antice, bărbații au trecut cu brio
proba unui nou jug.
Bineînțeles, deși mulți o spun pe la colțuri, perioada
amintită este una din puținele în care bărbații ar prefera chiar să facă ore
suplimentare la serviciu în mod benevol decât să cutreiere, precum primele
triburi de nomazi, cu căruțul după ei, prin tot felul de malluri.
Ceea ce ne miră, de exemplu, este faptul că, cei mai mulți
dintre noi habar nu avem cine este numitul Sfânt Valentin din cauza căruia se
demonstrează încă o dată că bărbații nu doar că nu sunt egali în drepturi cu
femeile, ci sunt doar egali între ei ca obligații. De aceea, după ce am
discutat acest subiect în grupuri de lucru organizate ad-hoc pe diverse terase
cu colegii de suferință, am ajuns la concluzia că probabil numitul Valentin a
avut o nevastă boccie, rea de gură și care în ziua de leafă îl păzea ca nu
cumva să o apuce pe căi greșite în drumul spre casă, motiv pentru care ceilalți
bărbați l-au considerat un sfânt.
Totodată, am ajuns la concluzia că în spatele acestei
sărbători se află și o mafie a florilor, cu tentacule internaționale,
coordonată de un grup de feministe. Pentru că în această perioadă prețurile
florilor ajung la niște cote care pot pune în pericol economia mondială, iar
dacă această sărbătoare a sexului frumos ar mai dura câteva săptămâni, și
băncile ar intra în lipsă de lichidități datorită numeroaselor credite ce
trebuie date soților și îndrăgostiților care vor să-și manifeste afecțiunea.
Bineînțeles, aceste costuri trebuie suportate oricum, nu contează dacă vindeți
ceva din casă, puneți gaj casa sau mașina sau luați bani de la cămătari.
Până la urma urmei vă puteți lipsi de mobilă, de dormit se
poate dormi și sub cerul liber, mersul pe jos este sănătos, iar cămătarii vă
pot rupe câteva oase, dar nu vă fac viața întreagă un calvar. De altfel, ca o curiozitate personală, mă
întrebam ce fel de cadouri deosebite îi făcea Isus Mariei Magdalena în această
perioadă? Îi cumpăra, de exemplu, de
Sfântul Valentin inimioare de pluș și preschimba stevia în flori de ,,nu mă
uita”, cumpăra din templu mărțișoare cu rabini și cu coșari, îi făcea de 8
martie rezervare la predici în primul rând, iar seara își trimitea apostolii să
o ducă cu căruța până acasă? Nu știm.
Mare păcat însă că istoria nu precizează aceste lucruri, că
poate s-ar mai deștepta și bărbații.
( P.S am reluat acest articol scris de mine înainte de pandemie,
dar cred că tot este actual )
Iulian Rinder