Reiau un articol scris în 2020 şi blocat
de conducerea ziarului unde lucram. Poate mai stârneşte interes. Deci:
A fost odată ca niciodată un băiat simplu
de la țară ce după ce a scăpat de obida rușinii și a războiului pentru o bucată
de mămăligă fiartă-n zeama apei chioiare și-a luat sârma, de la sintagma
,,sârma băi”, și-a plecat în lumea largă. Mai exact un pic mai încolo.
Și cum mergea el așa trist veneau Băsescu
și cu Boc și se uitără la el. Zice Băsescu: ,,fi atent, asta acuma spune că la
vară nu-i ca iarna cu sârma. Pe cât pariu că ne face pe amândoi la buzunare?”
Boc zice: ,,mâncați-aș whisky-ul diseară, din fonduri publice, nu te cred”. Iar
Cotrocenistul spune ,,bine ne așezăm ficare la capătul tunelului. Io am la mine bani de la buget, tu facturi neplătite către bugetari. Să vedem.”
Și se așeză cel doi la capetele tunelului.
Ce să vezi? Amândoi supremii faliți. Zice Băsescu: ,,bă am fost ministrul
transporturilor. Stop tren.” Și se duce cu o agiazmă de 70% grade către tânărul
migrant și-i spune Băsescu,,gata de aici încolo, că te văd priceput, îți dau un
card. Cum spui ,,pașol na turbinca” o să intre banii în ea. Dar nu spui în rusă
cu voce tare că noi suntem pro-NATO și cu aia cu licuricii mici de la U.E. Fă-ți semnul semnul
ciocanului din porumb și a secerii și o să ai succes ”
Săracul zise ,,da” și în gândul lui cel
bun î-și spune,,ce bine că le-am luat bani din buget”. Apucă apoi să
ajugă peste munți de-a dreptul, spre nişte curţi mari, care de-abia se zăreau
înaintea lui, pînă ajunge pe culmea unui deal. Zis Tâmpa.
Şi merge şi merge, şi merge, până când, pe
înserate, ajunge la curţile cele. Şi cum ajunge, intră în ogradă, se înfăţişază
înaintea boierului şi cere găzduire. Boierul îl trimite la Hidroelectrica de
unde apare legenda unde spune veneticul ca răzbunare a zis,, aici nici iarbă nu
va crește până nu apare un mall. Iar numele va fi AFI. Răzbunarea mea”. Și se
pune pe treabă, precum Dinu Păturică.
Și muncește la turnătorii într-o zi de nu
reușeau nefericiții de la PSD într-o lună.
Vine inițial să-l ispitească dracul de la
CJ cu nume aristotelic. Și spune neavenitul ,,pașol na turbinca” și-l înghite
în card.
Văzând că nu-i de glumă cu monstrulețul
parvenit național vin cei de la țuica lui Dragnea la el să-și elibere demonii
profitului aproape. Magicianul banului public zice ,,pașol na turbinca” în
ebraică de data asta că învățase de la pribeagul Mosad Maor Zingher. Și
intră pe card și PSD.
Trece timpul.
Deja boierii orașului erau un subordinea
sa când i se pogoară Băsescu cu elicoptorul și spune ,,este timpul să-mi dai
înapoi cardul. Plin”
La care erou nostru întreabă:
– Mai ai acces la fondurile publice?
– Nu, zice Băsescu.
– Dar preaminusculul Boc poate să-mi mai
trimită fonduri?
– Nu.
– Mai pot să vă ciordesc?
– Nu. dar noi ți-am dat cardul.
– Da! spune el! Dar plec la mai bine
Și îi lasă cu buza umflată și cardul gol.
Și-l sună pe Scaraotchi de la Sibiu.
Arogant.
– Ei am card! Tabacioc este? Trafic este?
– Este, răspunde cineva dinlăuntru,
de la secretariat.
– Băutură și baruri private
sunt?
– Sunt
– Femei sunt cu protecție de la DNA,
Curtea de Apel și Tribunal sunt?
– Dar cum să nu fie?!
– DJ sunt cu manele de jale sunt?
– Ho, ho! Câte pofteşti.
– Ce trebuie să spun la intrare ca parolă:
haraşo, yes sau hail?
– Hail.
– Aici e de mine! Deschideţi iute, zise
el, tropăind şi frecându-şi mâinile precumn veneticul tulburat.
Acum primitorul cel de mai jos, K.
Iohannis tremură de frică la ce poate să îi facă Scripcaru cu cardul. Și o să
povestesc și partea a doua.
Iulian Rinder