Conform celor de la LECȚIA DE ISTORIE, stăzi se împlinesc 683 de ani de, când la data de 18 mai 1388, printr-un înalt hrisov domnesc, se face referire la prima atestare documentară a Mănăstirii Cozia, ctitorie și loc de veșnică odihnă a domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân.
Legenda spune că, Nicodim de la Tismana, un renumit călugăr al vremii, i-a sugerat domnului muntean, să zidirea aceasta manastire în apropiata vecinatatea umei mănăstiri ctitorita de Negru Vodă la începutul secolului al XIV-lea.
Astfel, în primăvara anului 1387 construirea din blocuri mari de piatră ce alternează cu cărămidă aparentă in stil bizantin a Mănăstirii Cozia, a început sub conducerea unui meșter adus însuși de către Mirce cel Bătrân de la sud de Dunăre.
În anul 1707 i s-a adăugat pridvorul ce sporește și mai mult frumusețea acestei splendide construcții, după ce inițial biserica a fost construită doar din pronaos, un naos luminos și altar.
La exterior se remarcă o bogată şi variată sculptură în piatră ce se poate observa la ancadramentele celor şapte ferestre ale naosului şi la cele două ferestre ale pronaosului și unde fiecare au diferite motive florale.
Din porunca domnitorului, între anii 1390 – 1391 s-a realizat pictura bisericii.
Dea lungul timpului mănăstirea a fost renovată de multe ori de catre domnitorii Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu.
În timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna din curtea mănăstirii, care-i in prezent ii poartă numele.
În anul 1707, domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit, pridvorul mănăstirii, în cunoscutul stil numit după numele său, adică „stilul brâncovenesc”.
Mănăstirea Cozia constituie una dintre bunurile de seamă ale patrimoniului cultural naţional, având o valoare artistică şi documentară deosebită, deoarece istoria mănăstirii este strâns legată de istoria poporului român, ea însăși fiind un important centru de cultură, artă și spiritualitate.
Sursa info: LECȚIA DE ISTORIE