Tristan și Isolda, Romeo și Julieta sau Dezdemona cu batista ei, sunt povesti de iubire vechi și celebre. Dar una, mai puțin cunoscută începe să prindă contur și să uimească lumea pe plan interjudețean.
Tânărul amorez „Sanducu” mare căpetenie a haiducilor de pe plaiuri brașovene, la invitația prietenului din Regatul Trandafirilor, mergând la inaugurarea parcului cu dinozauri, izbit de frumusețea Gudzilei, nu mai putu să doarmă, cuprins fiind fiorul iubirii.
Gudzila era mare, foarte blondă și cu ceas la mână (deci nu era vreo bețivă…). Ochii ei albastrii și mari ca 2 cepe, când se uitau unul la altul, străluceau în bătaia lunii, ca două picături de Castrol 3w40 într-o baltă. Apropiații spuneau că voluptoasă cum este, poate da o „căldare” de lapte la ora, fabricile de profil de prin împrejurimi, plângându-se în mod repetat că nu mai pot face față situației.
Când se dadea jos din palmierii cu frunze europene în care traia, fiind o mare iubitoare de cultură și înzestrată fiind cu o inteligență mediocră, recita adesea din „Le Mizerable” de Victor Hugo. Din nefericire sărăcuța, înțelese că în carte sunt doar ”doi mizeranili”…
Tânărul amorez, rămas cu gândul la frumoasa „cisternă”, neștiind cum să o săgetze, suferea în tăcere și gândindu-se la următoarea întâlnire îi scrise un fantastic catren cu 3 strofe:
Dar iată că a venit și ziua mult așteptată, în care cei doi s-au reîntâlnit! Sanducu, care învațase Dumnezeește poemul, își luă inima-n dinți și ii spuse:
Cuprinsă de emoție, Gudzila lacrimă fără amărăciune, (de unde și inundațiile ce au ajuns până la Stadionul Tineretului), inima-i plină de citostatice, începu să pompeze la foc automat iar cu un glas suav de „pescăruș de Copșa Mică” îi spuse ușor la ureche:
„Ș io pă tine, uăi!„
De atunci, iubirea lor face înconjurul județului…
Despre ea, când a ajuns pe Lună, și Cățelușa Laica a lătrat! Vestea a fost dusă și de ultimul spartan, de la Maraton la Termopile. Dăinuind peste veacuri, mare ne ește mirarea cum de nu ați auzit de ea!…
From Gurzila și Sanducu „whit luove”…
