Sătul să-l bată vântu’ și
ploaia pe epoleți, așa zisul „tablagiu Marean” s-a apucat să citească o carte.
Dar cum era greu cu cititul și din dorința de afirmare, a luat un creion chimic
și a tras câteva bastonașe pe o foaie de hârtie, încercând să ne spună cum îl
orbesc pe el farurile turiștilor ce veneau din sens invers, când probabil stătea
la pândă, poate-poate o pica ceva.
Văzând marele scriitor că
unii au „pus botul la vrăjeală lui”, și-a luat și vreo două oi mai înalte și a
început să le deseneze și pe alea pe hartie. Apoi, plictisit să mai tot scoată povești de
adormit copii, „nea Chipiu” s-a apucat să tragă ca melteanu’ de fiare, și fără
să bage steroizi și alte mizerii, de s-a făcut cât dulapu’; ulterior s-a mai făcut de vreo două
ori de rahat pe la Micuțu’ și Costel, iar de-acum, gata, a devenit vedetă.
Și cum Ministerul nu putea să
lase o asemenea celebritate în mijlocul drumului, i-au dar o ghioagă și l-au
pus să stea de paza pe la drogherie…. la aia fără acte, ca la alea cu acte din
pacate sta câte un pensionar care vrea sa mai rotunjească puțintel pensia. E!
Și de aici, i s-a urcat pandurului Godina celebritatea la cap.
A început să ne spună cum a
vrut el să îl omoare pe Huidu, a început să ridice glasul la ministru, să se
laude cu salariu și sa facă mișto de colegii care protestau, dar, poate n-am nu
știu noi, dar n-am văzut nicio parere referitoare la criminalii aia în uniforma
de la Ploiești care au imobilizat un bătrân în autogara. Nu o aflat oare? Sau
la fel face și el? Mareane, întrebăm nu dăm cu paru’!…
Acum, ca-l are și pe tata-socru
semi-gabor, i-a dat Coliban un scaun sa își pună dosu’ pe el pe la Politia
Locală, „Macaian” pardon, Marean Godina, prinde tupeu și își apară sărăcia, și
nevoile și neamu’ răspunzând unui „simpatic contestatar”, lăsând de înțeles ca
i-ar face o deosebita placere sa se pozeze în toată splendoarea facerii… si-l
mai și roagă pe „distinsul” sa-i trimită-o ilustrată cu acesta servind masa. Pai
băi, neam de traista, așa se face? Că n-ai avut curajul sa ii iei defuncții la
carici, te-am înțeles, n-ai avut cagula la tine când scriai, dar să-i ceri
omului din mâncarea lui, că n-ai tu ce kaka – că se poate interpreta și așa,
este de-a dreptul sărăcie, boactăre!
P.S. Vezi ca au rămas niște coceni pe la Zoo dacă tot ești așa
de flamând, dar nu la curcani, la mistreți!…
I. R. & L. P. …
