Sătui de cât de bine arată urbea noastră și de câte realizări are Sanctitatea Sa, Cardinalul Allen, iar după cum spune zicala, dacă tot a murit capra noastră să moară și a vecinului, am plecat prin împrejurimile Brașovului să mai vedem și noi frumusețile patriei.
Și nici n-am trecut bine pârleazul, ne-am dat jos la prima și am început s-o luăm la pas prin frumosul orășel cu vreo 30 de case și vreo 4-5 blocuri.
Un localnic ne recunoaște și începe a se plânge, că acolo trebuie așa, iar acolo trebuie invers și dacă vrem, ne arată el ce trebuie să vedem și ne povestește el ce trebuie să auzim.
Iar de aici începe povestea:
Cică a fost odată ca niciodată un orășel din curbura Carpaților, oraș adiacent centurii, unde pe vremuri a sălășluit o blondă celebră, care alături de un pitic și de un chior, cu un deceniu în urmă, făceau ravagii la bugetul de stat.
Dar celebritatea acestui orășel, NEHOIU jud. Buzău, nu se datorează doamnei Udrea și nici crescătorilor de capre din regiune! Celebritatea lui este dată de faptul că de acolo provin trei falnici lucrători ce veghează la o bună desfășurare a activității MAI.
Bobiță, primul și cel mai cunoscut dintre ei, fost secretar de stat, alături de Arafat, a gestionat exemplar pandemia, atât de bine, încât acum toate televiziunile din România spun că se moare pe capete.
Cel de-al II-lea, tizul meu cu steluțe, anonim între muritorii de rând, dar celebru între colegii îmbrăcați în albastru din Zona Gemenii care spun: „nu a inventat el șpaga, dar o pune cel mai bine în practică…”
Iar cel de-al III-lea, Petrică este eroul nostru de astăzi. Fiul unui fost parlamentar și fost director al fabricii de cherestea din Nehoiu, (fabrica ajunsă cel puțin într-un mod bizar pe mâinile lui Omar Haisam), gestionează d.p.d.v. polițienesc micul orășel în care ne aflăm noi astăzi.
Dar haideți să vedem cât de bine îl polițienește!…
Din câte noi cunoaștem, parcă în România este un cod rutier care interzice parcarea pe trecerea de pietoni, iar în cazul în care totuși vrei s-o parchezi, parcă trebuia să o lași pe sensul de mers cât mai aproape de marginea drumului.
Dar ce sa-i faci, când ești șmecher, și locuiești în România legile se aplică doar pentru fraier.
Credeați că am terminat?
Ca un ilustru cititor în astre, colegul meu cu ochelari, obsedat de un anumit personaj, a bănuit din prima, întrebându-l retoric pe băștinașul ce ne ghida: „nu cumva aici e o parcare privata ‐ neasfaltată încacă? A lui … 16 ani de primarie?„
Iar dacă întrebările au fost retorice, vă lăsăm pe voi să ghiciți personajul…
Și stați așa că mai avem!…
Deși este un orășel mic de provincie și oamenii de aici, mai fac din când în când și câte o nuntă… și unde să o facă în altă parte decât într-un loc special amenajat.
„Ce stegulețe frumoase! Ce reclamă luminoasă!”
Am trecut repejor pe lângă, fară îndrăznim a cuteza să întrebam dacă are autorizație de construire pentru această reclamă. Riscam să cădem în penibil!…
Atunci când cuscrul ți-e primar, și te cheamă Moș Vasile, ce nevoie mai ai de autorizație de construire?!?!…
Osteniți fiind de atâta încântare vizuală, ne-am oprit pe câte o bancă să ne mai tragem sufletul și să ne încărcăm telefoanele la USB-urile proaspăt instalate.
Eram fiecare cu lui. Pentru că din păcate, cuscrul lui Moș Vasile a avut bani doar de două băncuțe.
Când de-o dată, o doamnă mai durdulie, cam pe la 50 și ceva de ani, vine și ne șoptește:
„Părinții eroului vostru de astăzi, Petrică, au în lucru la primaria ce falnic stă în fața voastră, o autorizație de construire pentru un centru SPA.”
Și a plecat.
Noi, mai curiosi din fire, ne-am pus întrebarea dacă nu cumva „babacii„, vor să spele mânăriile odraslelei implicate în tot felul de aranjamente imobiliare în zonă. Oare?!?…
Cu ochii mari și plini de uimire, dorind să aflăm mai multe informații, ne-am luat după doamna cea rotunjoară, dar n-am putut s-o mai găsim.
Dezamăgiți și fără orientare am luat-o ușurel spre casă, făcând pariuri între noi, că veți ghici cu ușurință acest Ghimbav, Oraș al Nimănui…
Seara se lasă încet iar vântul adia ușor. Pe marginea drumului o hârtie alba, micuță, mi-a atras atenția venind din mijlocul pustietății.
„Ce este asta?” Îmi întreb mirat colegul.
„Nimic interesant. Este o factură rătăcită, adusa de vânt și emisă de SC BRACOMA SRL ”
