Pentru chiriașii care au trăit perioada anilor 1990, nu ușoară le-a fost viața când trăiau cu frica că, urmare a retrocedării imobilelor foștilor proprietari vor rămâne fără acoperis deasupra capului. Locuințele urmau a fi restiruite iar chiriașii, pensionari, bătrâni, văduve și toți cei cu probleme sociale urmau să fie evacuați fără a mai primi altceva în loc. Viața lor urma să se schimbe dar nu oricum ci în rău, pentru că posibilitățile de a achita chirii majorate la foștii proprietari sau de a-și cumpăra locuințe de pe piața liberă, erau excluse.
Dar iată că regimul de atunci, atât de hulit și controversat, i-a dus pe chiriași în starea de extaz. Prin Legea nr. 112/1995 urma ca cei care au contracte de închiriere iar imobilele în care sunt amplasate nu sunt revendicate de foștii proprietari, să poată fi vândute acestora și nu oricum sau la prețuri de pradă, ci la tarife care erau aprobate prin lege. Cei care au avut bani adunați prin scrâșnirea, de foame, a dinților și cei care au primit un ajutor de la stat (cumpărarea în rate) sau de la părinți sau bunici, au reușit să-și cumpere aceste locuințe și să-și asigure un viitor liniștit cu acoperiș deasupra capului.
Dar timpul se scurge implacabil iar prin clepsidra lui se scurg și multe rânduri de directori care vând chiriașilor, la cererea acestora, spațiile de locuit conform contractelor de închiriere pe care le aveau încă de la apariția legii. Nimic nu lăsa să se întrevadă că acest curs al legii, necesar și firesc, ar putea fi întrerupt.
Dar mirajul locuințelor, care tulbură gândirea în esența ei, naște acum ura managerilor care, ajungând vremelnic la conducerea Rial Brașov, încep să caute diverse motive care să impiedice aplicarea legii si să lovească crunt în categoria cea mai sensibilă a chiriașilor, respectiv a celor săraci care au strâns un ban să poată cumpăra locuința, adică să poată beneficia de un drept pe care i l-a acordat legea.
Astfel, conducerea Rial Brașov, prin consiliul de administrație și directorul executiv, amețiți de iluzia că locuințele rămase nevândute ar putea fi folosite în interes personal și apoi însușite în mod fraudulos, încearcă să împiedice chiriașii să mai cumpere căutând motive puerile și subterfugii fragile, ducând astfel chiriașii de la extaz la agonie.
Luând exemplul președintelui consiliului de administrație care, de când este la Rial Brașov, are deja trei apartamente și o casă de vacanță, directorul executiv vrea ca, anumite categorii de locuințe să nu mai fie vândute și să fie folosite în alte scopuri decât cele pentru care legea a fost adoptată. Iar mijloacele folosite sunt dintre cele mai frauduloase deoarece urmărește inventarea de cauze care să impiedice vânzarea și care nu sunt prevăzute în lege, respectiv vârstă înaintată, pensie mică, locuință bine amplasată încălcând grosolan drepturile chiriașilor. De această inițiativă a directorului este în cunoștință de cauză viceprimărița roz care se ocupă de îngrijirea bătrânilor bolnavi și căreia nu îi va pica rău un lot de locuințe ale Rialului pe care să le manevreze în interesul firmei falimentare pe care o deține.
Chiriașii au parcurs de la extaz la agonie drumul cumpărării locuințelor.
Conducerea Rial Brașov trăiește extazul acaparării locuințelor chiriașilor amărâți, care au dreptul să cumpere. Pe când agonia?
