Literatura română este una foarte variată și complexă. De-a lungul timpului, titani precum Creangă, Eminescu, Alecsandri, Caragiale și mulți alții au contribuit fiecare după stilul său, pentru ca adolescenții de astăzi să iși deschidă orizonturile.
Un rol important însă, l-au avut și autori necunoscuți, care în scris sau prin viu grai, au lăsat din generație în generație povești, basme, legende sau balade ce au dăinuit peste veacuri.
Una dintre aceste povești a ajuns și pe la urechile noastre, iar pentu a nu se pierde în negura timpului ne-am hotărât a o așeza în pagină pentru ca și nepoții și strănepoții noștri să se bucure de ea.
Cică era odată, nu demult, cam la puțini ani trecuți de Apocalipsa din 2000, un june tânăr pe care îl chema Prâslea.
Era novice în ale politichiei, dar avea aspirații și gânduri mărețe. Iar cum meseria se fură nu se învață, tinerelul nostru s-a orientat perfect și și-a ales un mentor pe măsură. Unul despre care și astăzi se spune: „a furat, dar a și făcut„.
Și nu ieșea flăcăul din vorba maestrului și pe toate le făcea cum se cuvine.
Răsplata, bineînțeles a fost una pe măsură: un post de vice de C.J. al Țării Bârsei în timpul „Chiorului”, „Blondei” și a „Piticului”.
Vice, vice, dar C.J.-urile din totdeauna au fost conduse de către președinte. În vremea aceea, „Bebe” cel Vopsit, era rival de moarte și totodată prieten la cataramă cu primarul.
Povestea spune că, după o cruntă gâlceavă înecată in pahare, Bebe și primarul și-au declarat război pe față și-au început să-și execute unul altuia subalternii.
Primul căzut… adolescentul nostru cel firav. Căzut la propriu, căci Bebe l-a mutat din caldurosul său birou de vice, într-o hrubă la subsol, din clădirea anexă de pe str. N Bălcescu. Puțin mai încăpătoare decât o toaleta publică. Atât de încăpătoare, încât trebuia „să sugi burta” ca să intri, pentru că ușa nu se putea deschide la capacitate maximă deoarece se lovea de colțul mesei.
– Tinere! De ce nu îți dai demisia? l-a întrebat un cetățean plin de uimire.
– Cum să îmi dau demisia? Demisia nu se dă niciodată. Totul se va rezolva! a răspuns el plin de încredere.
Și răbdarea i-a fost răsplătită, pentru că într-o bună zi, salvarea i-a venit din capitală.
Un rapidist cu chelie, experimentat schior și mare iubitor savarine, dar și de hoteluri, le-a făcut lui Bebe și primarului, o propunere de nerefuzat.
O asociere Public – Privată în valoare de 100 milioane de „iepuroi” nerambursabili pentru toată Poiana fostului oraș Stalin. Din care
C.J. și primaria aveau 49% iar cheliosul din Giulești 51%.
Iar cum voinicul nostru, copil de suflet scripcarian, era subaltern cu job de vice, ca o mănușă i s-a potrivit mandatul de a se ocupa de această secretă misiune.
Doar că, mai bleg din fire, sau poate emoționat de șansă primită, când banii au fost aprobați iar băieții au vrut să definitiveze actele, ce să vezi?!?!?
Eroul nostru a uitat să înregistreze firma la Registrul Comerțului, iar afacerea a picat, ajutați fiind și de inspirația unui cărturar al vremii.
Și și-a luat Prâslea șuturi în cur, când cu stângul când cu dreptul, când de la primar, când de la Bebe, de le-a simțit și atunci când a fost prefect și cred că le simte și acum, când cititește această povestea.
Cum lângă cei doi nu mai era de stat și cum învățase destule, feciorul devenit între timp „haiduc„, a schimbat macazul și a tras fumul schimbării alaturi de Nea Costică „Protocol„.
De atunci vremea a trecut, lucrurile s-au mai schimbat, primarul nu mai e primar, Bebe e la loc sigur, iar frumosul nostru a ajuns în Parlament.
Dar soarta, tot crudă și haină!!!
Căci în anul războiului, 2022, din motive care și nouă ne scapă, Parlamentul Românie nu prea mai plătește lefurile la timp.
Auzi: ” Cică parlamentarii României nu au mai încasat leafa din iunie!…”
Dacă stăm și ne gândim puțin, le dăm dreptate săracilor oameni!… Lunile iulie și august a fost vacanță parlamentară iar Casa Poporului a fost închisă…
Și-am încălecat pe-o șa,
Și v-am spus povestea așa.
Și-am încălecat pe-o roată,
Dar nu v-am spus-o pe toată.
Argumentul.ro ★ 11 septembrie 2022
P.S. Oare cei de la Senat, tot la fel de năpăstuiți sunt?
