Viena- Budapesta- Moscova. Aceste superbe capitale ale unor
imperii desuete şi decrepite au aceaşi retardadă politică din ultimul secol
prin politruci care, în amabilitatea balcanică ( România sau Bulgaria, de exempu), nu ar trece de capitolul ajutor de
şef de sat. Nu de stat.
Revenim.
Exceptând Dunărea Albastră
a lui Johann Strauss fiul, Viena nu a creat în ultimii
150 de ani nimic.
Poate doar rahat ideologic.
Imbecilii de pe scara rulantă de acolo, la palatul Reichsrat-ului – fostul Consiliu Imperial, actualmente Parlamnt – bocesc ca
şi ultima perseverentă feministă care-şi mai trage un ruj pe buze ca să mai
rezolve un batalion rusesc înainte să se
retragă la pensie şi se plâge că nu (prea) are gaze. Din România.
Da, mă refer la curva politică Austria, acest
breloc al Rusiei.
Am uitat noi să mai dăm şpagă –suficientă –
Austriei?
După ASIROM, BCR, PETROM, OMNIASIG, etc???
Apendicele actual al fostului imperiu cu vals
şi mult fals prin cetatea etern prietenă al rahaţilor ex-sovietici are opinii imperialist
arogante la adresa României, pe modelul ,,eu am fost curvă mare”, bre ţărane
cult, harnic şi potent.
Dar, ţărane, zic ei, tu eşti din Est şi eu, Viena, sunt cocotă de Vest ce mă las abuzată doar de boşorogi cu imperiul mare, precum Putin, a transmis azi cancelarul Karl Neica Nimeni Nekemmer.
Jenant.
Aceasta ţară ce pare o prelungire în coşcuig a
unei veselii bazată pe Viagra verde a nazismului reânviat în Rusia are, incredibil, opinii.
Opinii de vals fals impus de Kremlin, sucursala
Viena.
Dar.
Nu trebuie să avem asteptări ipocrite faţă de
urmaşii unor deformaţi ce conduc acum fostele rămăşiţe de imperii.
Ei au probleme, nu noi.
Refuzul austriei, cu a mic, de a intra România azi în spaţiul
Shengen nu reprezintă o jignire ci o afirmare a faptului ca javrele imperiilor
nu mor ci fură fără milă ceea ce consideră ei că sunt resursele unor ţări de
mâna a doua, a treia, a patra, etc.
Concluzie:
austria, cu a amic, am o solicitare: păstrează plăcuţa
suedeză pentru tine.
P.S: în continuare republic un articol din 2017.
Europa trăieşte şi are
viitor. Dar Uniunea Europeană?
Autor: Iulian RINDER
Publicat la 13 noiembrie 2017
Cu credinţa fermă în
lipsa de credinţă, cu dreptul de a inova frenetic şi fanatic noi drepturi
lipsite de substanţă, într-un un climax istoric al prostiei manifestate, cu o
garantată circulaţie a banilor şi a migranţilor superioară net est-europenilor,
cu religia omului nou corporatist – apendice al celui socialist – cu garantarea
din partea statului al statutului imuabil al bancherilor împotriva cetăţenilor,
în avântul huiduielilor tineretului liber de conştinţă, raţiune şi morală, în
dispreţul nu încă al hoitului, dar al muribundei democraţii clasice din a doua
jumătate a secolului XX, netrecută încă în nefiinţă, dar îngropată
preventiv de noile aroganţe inculturale ale abcesului şi excesului consumist,
într-un spectacol pe ritmuri tribale şi luminii repetitiv obositoare, în care
devorarea dogmatică autoconsumă identitatea individului nou corporaţionist
integraţionist ce defilează-n pas drogat tehnologizat – incapabil să înţelegă
unde îl mână ,,gipiesul” – într-o atomizare canibalizantă mascată
de mulţimea lipsei de identitate, Uniunea Europeană suferă de orbul
democraţiei!?
Trăim, din nou, epoca în care good-news-ul aleşilor a devenit
politically-corect, indiferent de consecinţe.
UE l-a schimbat Exstasy-ată pe Mozzart cu Ganga-style, iar Chopin a fost dat
afară de noua axa Roma-Viena-Paris-Berlin pentru că este un provincial din Varşovia
şi aşa cum şe ştie la nivel corporatist, est europenii sunt înapoiaţi.
Nu mai spun de Enescu.
Un cetăţean din Botoşani. Ruşine!
Nu, nu am spus rase inferioare.
Noi suntem preşupuşi aprioric a nu înţelege frenezia deschiderii plină de
non-sens către un Occident ce a confiscat în ultima perioadă bunul simţ şi
experienţa istoriei, expulzându-le din Spaţiul Senghen pentru a susbsuma
măreţia Europei catre o regionalizare absurdă întru norocul musulman.
Norocul României în această ecuaţie este faptul că am rămas o ţară agrară fără
agricultură, conştiinţa creativă a noastră fiind învinsă de luciul strident al
tejgelelor de la supermarketuri.
În tot acest timp….
Lumea liberă moare-n atentate, în pseudo-referedumuri, iar liderii benchetuiec
în libaţii iresponsabile, de genul „noi nu ne vom schimba modul de viaţă, hai
noroc!”.
În templul pseudo-integraţionismului şi al tribalizării voite duduie ipocrizia
decadenţei pe ritmuri de Kalşnikov ale misionarilor funesti ai ISIS şi al
prostiei atomizante bruxeleze.
De la Berlin – eternul centru de conflicte mondiale – la Paris, Viena şi Roma adie un
nou născut curent verde.
Verde-ecologist-corporatist. Un fel de românesc „împăciutorism” cu cont deschis
la profiturile bancare cu blocaj de un simţ, dar cu conturile avide întru
jupuirea sărăracilior din Est, dar practic membri ai Uninunii Europene.
Diversitatea ca obligaţie a născut un nou monstruleţ, ca-n
Alien: lipsa identităţii!
Iar monstruleţul viril face pui vii: integrare necesară printre naţiuni
şi dispariţia acestora prin realizarea unor invenţii ce jignesc chiar şi
evul mediu, cea a naţiunilor pure de cartier.
Efectul: lipsa oricărei identităţi.
Prostia arogant-centrală şi mai grav, băile de sânge din Europa şi chiar S.U.A.
prin cuţite, explozii, maşini ale unor sceleraţi stau la temelia
refuzului omului onest.
Cei din Est ce vor să muncească sau să-şi facă un concediu sunt victimile impotenţei
şi neîmplinirilor politice ale unor politruci occidentali ce servesc strict
interese financiare.
U.E. moare sufocând Europa datorită supraîncălzirii unor concepte false.
Muftii gen Junker şi epigonii lor locali, gen CTP, ne spun că rapturile nu există,
că violenţa se manifestă doar în filme şi că trăim oricum şi
trebuie să dormim liniştiţi că au ei grijă de noi.
Aceşti Brevik agnostici multiplicaţi întru prostie ne aduc ratarea, distrugerea
şi chiar moartea în numele subsumat al unor declamaţii pe care ei presupun că
noi nu le înţelegem.
Dar zgomotul produs de noua Axă ce a umilit democraţia în numele
post-liberalismului, de la Marea Negră la cea Baltică, zumzăie neliniştitor în
nuanţele raţionale ale celor ce s-au aflat dincolo de Cortina de Fier.
De neauzit pentru cei ce promovează parade ridicole şi-şi doresc să ne
integreze într-un bloc conformist al fanatismul sinucigaş. Sprijinit ascuns de ipocrita Rusie.
În atentantul la care participă şi pe care-l digeră cu drag staff-ul U.E. nu
apar răspunsuri raţionale la provocările zilnice.
Poate doar lozinci lirice.
Slozincile – combinaţie pe care mi-o asum între a slobozi şi
lozincă – noului împăciuitorism „la grămadă” nu oferă soluţii
raţionale.
Cu diafane şi inutile vorbe vorbite pline de lipsă de conţinut, parcă extrase
cu forcepsul din manualul „Noului Atctivist European”.
Un nea Nae stalinist şi ati-caragelian.
Iar membrii respectabili ai noilor ideologii, în loc să le ofere un prea
creştin şut în cur acestor analfebeţi politruci cu ifose de conducători, până-n
sfintele zeghe, par a sta cu cu cardul într-o mână şi cu cealaltă răsfoiesc
sfielnic Coranul.
Poate aceşti angajaţi cu normă întreagă în ale politicii de centură reuşesc să se
protejeze şi unii şi alţii. Nume şi nume. Ce conform bunului simţ nu pot fi
rostite.
Căci umplem textul de caprofilie.
Dar pe noi cine ne apără? Ai cui suntem? Ai naţiunii, ai U.E., ai intereselor
corporatiste?
Aşa ajugem la o cocluzie.
Noua Biblie spune cert: la început a fost banul.
Căci…
Uniunea Europeană benchetuieşte la o nuntă între religii, subvenţionată de
bancherii cu sex incert de la ONG-uri, în timp ce aceştia pregătesc corvoada
funeraliilor adevăratei Europe.
Sunt euro critic, nu euro-sceptic.
Dar…
U.E. reprezintă o ideie bună coroborată cu practica lucrului rău făcut.
Iar liderii noştrii mărşăluiesc zâmbitor, imortalizaţi ghinionist-subvenţionaţi
în poze de grup, către marele Nenat post-democratic.
UE a devenit o păpuşă goflabilă.
U.E. este glorioasă, globalizantă, anti-identitară vis-a-vis de naţiunile ce o
formează, creatoare de şanse pentru cei ce din exterior vor să profite de ea,
dar dacă îi scoţi dopul se dezumflă.
De aceea profeţii noii ideologii corporatist-integraţionist-împăciutoriste
creează fantasmagorii pe sângele şi identitatea noastră.
Dar este clar, Ei nu se pot înşela.
Nu contează tupeul pseudo-ideologic al acestora, nu conteză invazia răutăţii
mascată sub flamura zdenţuită de toţi golanii asupra libertăţii, asupra
umanităţii, ci ceea ce decid aceste noi elite – a se citi noii şmecheri –
cărora le pute normalitatea, tradiţia, rivalitatea constructivă, votul
firesc.
Cu alte cuvinte, tot ceea ce a stat la baza democraţiei clasice.
Practic, ei sunt noii diriguitori-fanarioţi.
Dar ca la orice chef al auto-distrugerii – cineva dintre lideri tot plăteşte
nota.
Europa te iubesc!
Merkel, bagă tu cash-ul la nota de plată!
Iulian Rinder