Pacostea de la RIAL, rezistă!

Iată vine-o veste tristă însăilată pe hârtie,
Și trimisă de urgență tocmai de la Primărie.
Că exist-o hotărâre, cu demisii despre care,
Viceprimărița cere, în consiliu, revocare.
 
Unii zic că s-ar impune, demnisionarea-n bloc,
Alții zic despre demisii că n-ar exista deloc,
Dar consiliul i-a dat, ieri, lui Jula vestea bună,
Va mai fi directoraș până la sfârșit de lună.
 
Când va trebui să plece cu vreo trei picioare-n fund,
Dar numai după ce el și cei vinovați răspund.
Zice Jula: Nu-nțeleg, dar nici capul nu mă duce,
Când unii din Primărie spun că nu mai pot conduce.
 
Iar celor de la RIAL, gura toacă tranca-fleanca,
C-ar fi bine să-mi procur un bilet pentru Corbeanca.
Să caut un loc de fugă și un alt stabiliment,
Că de când am luat RIAL-ul, l-am băgat în faliment.
 
Cum, când toți consilierii au votat ca niște slugi?
Vine-acuma Primăria, călare pe tăvălugi?
Să îmi strice hotărârea și dreptul meu de a fi,
Să-mi impună anularea și să nu-ncasez chirii?
 
Am dat bani la Colliers-uri să-mi facă studii de piață,
Și acum sunt renegat ca nicicând vreodată-n viață,
Am dat șpagă la selecții și nu cred că e normal,
Să pierd șansa USR-istă de director general.
 
Ce vrea sindicatul liber, ce e aia revocare?
Eu mă uit și mi se pare că stă totul în picioare!
Vreau să-mi curgă banii gârlă, din buget să-mi tai felia
Și la toți neaveniții, să le majorez chiria.
 
Chiar dacă mă dau afară nu dau curs la alte ponturi,
Nici dacă mă vor chema cei de la Curtea de Conturi,
Am proptele, am relații și sunt mare USR-ist,