Cităm: „Crescând într-o localitate cu o majoritate maghiară covârșitoare, în cartierul Ciucului – pe atunci rău famat, doar pentru că erau mulți români și maghiar de etnie romă, cred că m-a ajutat să fiu mai tolerantă și să înțeleg mai bine nevoile minorităților.
Brașovul a fost și este un oraș multicultural. Este un lucru care trebuie, pentru noi ca cetățeni ai orașului, să fie un motiv de mândrie.
În ciuda demagogiei care vine din partea unor politicieni iresponsabili care încearcă să creeze false falii pe bază de etnie și naționalitate, noi brașovenii demonstrăm că suntem toleranți, calzi și primitori. Poate și acesta este unul dintre motivele pentru care suntem atât de vizitați, nu doar pentru că avem pârtii de ski.
Oamenii și orașul nostru nu sunt nici pe departe perfecți. Mai sunt multe de făcut și lucrăm să îmbunătățim infrastructura educațională, de transport, culturală, și inclusiv pe cea pentru minorități. Însă înțelegem lucurile acestea, sunt pe agenda noastră și știm cum să le rezolvăm.
Chiar dacă nu avem niciun consilier local din partea partidelor care reprezintă minorități, administrația s-a gândit că este necesar să aibă un reprezentant din partea lor, pentru că este esențial ca Brașovul, nu doar la nivel de istorie și cultură, dar și la nivel de politici publice, să țină cont de nevoile minorităților etnice și culturale.
Una dintre cele mai importante agenții de presă maghiare din Ungaria mi-a cerut un interviu în legătură cu toate aceste teme. Vă invit să-l citiți în maghiară sau în română accesând link-ul din primul comentariu.
Păzea!… Flavia are idei!!!…
A trecut ceva vreme de când nu am mai scris despre vopsita de care Coliban vrea să scape dar nu poate, iar cum a stat cu capul la cutie, probabil din lipsa de idei, am mai aruncat o privire peste activitatea somnolentă din trecut a duduiței cu care în urmă cu trei ani, ne-am pricopsit peste noapte în scaunul mare și spațios de viceprimar.
Parvenită de prin cartierele rău famate din Sf. Gheorghe, „singurei doamne a administrației publice locale”, viceprimăreasa Brașovului care și-a atribuit statutul de VICTIMĂ și care ține de scaun precum cloșca de cuibar, făcea o ghidușie demnă de toată lauda și ne arăta că „i-a fătat mintea un pui”, pe care s-a gândit să ni-l împărtășească.
După cum s-a vehiculat, dar niciodată nu s-a recunoscut, fosta Tacsiuk sau cum mama lu’ Michiduțăi o mai chema-o, actualmente Boghiu, asemenea polonezei care se credea Anastasia Nicolaeva Romanov, ne lumina cu privire la etnogeneza Brașovului și în numele administrației „s-a gândit că este necesar să aibă un reprezentant din partea lor”, a minorităților, din mijlocul cărora a copilărit.
Împreună, cu gânduri și idei diverse, dar nu diferiți, suntem mult mai bine!”
Neavând rost să prezentăm mărturiile unui preot fost absolvent al Colegiului Mihai Viteazul din Sf. Gheorghe, pentru că viața personală din trecut a fiecăruia nu este treaba noastră, îi recomandăm să caute la gingii, anumite personaje din Primăria Brașov. Surpriza îi va fii una pe măsură atunci când va vedea că o dată pe lună în ședințe ordinare, dar și de câte ori are domnia lui chef, în ședințe hiper-mega-extra-ordinare, administrația publică rămâne gură cască, văzând inițiativele pe care acesta le propune în CL. Nu dăm nume, pentru că „se știe!…” ce domn îmbrăcat în cămașă albă, folosește cuvinte alese pe care inutil le rostește răspicat.
Dacă cu o etnie am lămurit-o, „dăcât” întreb: Pâi dacă ai copilarit în Ciucului din Sf. Gheorghe și te-a chemat Tacsiuk, oare etnicii celelilate minorități, nu au deja un reprezentatn DE SEAMĂ în Brașov?
Cât despre interviul duduiței devenită brusc brașoveancă, aflată în picaj liber și în goană după adepți, alături de partidul de giuvaiericale din care face parte, informându-o că etnicii maghiari sunt o minoritate în oraș și amintindu-i că din păcate pentru dânsa nu este în Sf. Gheorghe, ci în Brașov, o sfătuim ca în semn de respect, cel puțin pentru sașii despre care vorbea dacă nu pentru românii care au făcut imprudența să pună ștampila pe USR, să mai pună puțin mâna pe o carte de istorie înainte să se laude pe la tot felul de publicații ungurești.
Și pe una de gramatică!!!! „[…] mai ales că conform […]” este o cacofonie neacceptată de către Biserica Catolică sau de Ion Luca Caragiale!…
Editorial * Răzvan Negrea * 25.10.2023
