Umbra unui Trandafir

Bântuie prin Primărie,
Legat e cu roșu fir,
Însă Coliban nu știe.
 
Când cu ochii uzi de lacrimi,
Scripcaru, plin de mânie,
Văzând că pierde scrutinul
Și pleacă din Primărie,
 
S-a gândit să implanteze,
Fără multă osteneală,
Un secretar general,
Ce ține la tăvăleală.
 
Iar cum postul era liber,
Că nimeni n-a luat concursul,
A aprobat un transfer,
Întrerupând legii, cursul
 
Și având nevoie mare,
În ăst post de referință,
Din care să-l informeze,
El a pus o cunoștință.
 
Fată bună, iubitoare
De salariu și supliciu,
Lui Scripcaru devotată,
Chiar până la sacrificiu.
 
Ca să știe tot ce mișcă
Și să scape de belele,
I-a dat-o lui Coliban,
Pe Goran de la Săcele!
 
Iar ca s-o aibe la mână
Și astfel s-o șantajeze,
I-a fost lesne la-ndemână,
Cu-n transfer să opereze,
 
Însă nelegal pe față,
Semnătură cu belele,
Plină de impedimente,
Că Brașovul nu-i Săcele.
 
N-are fata nicio vină,
Că atâta de ușor,
S-a trezit fără de vise,
Într-un post amețitor.
 
N-are carte, nici cultură,
Că lipsea facultate
Și habar n-are ce-i aia,
Viză de legalitate.
 
Avocații din consiliu,
Îi fac păru-n cap fuior,
Iar când vorbește din lege,
O iau chiar peste picior.
 
Vă-ntrebați de ce-a  primit,
Viza de legalitate,
Proiectul de hotărâre
Cu parcările furate?
 
Păi dacă afla Scripcaru,
Că n-ar fi vrut să-i dea viza,
Trandafir pleca ramburs,
Că avea gata valiza.
 
Amețit fără de seamă,
Coliban o ocrotește
Până o să dea obolul
Și-o să vadă cât plătește.
 
Pân-atunci o lasă-n pace
Și n-o dă la măturat,
Căci cu viza ei pe acte,