Astăzi, este despre el, despre eroul muncii cu vopsea, despre cel mai „incomensurabil” clasic contemporan pe care l-a dat județul Neamț, bineînțeles, până la venirea pe lume a geniului din Buruienești.
Astăzi este despre un om cu nume istoric, nume de care și astăzi, toți mâncătorii de kürtőskalács cu paprikaș și toate odraslele Contelui Hunor Kelemen, lăcrimează când și-l amintesc. Ne referim desigur la Bătălia de la Mohács din 1526, luptă în urma căreia, Ungaria a fost transformată în pașalâc.
Pasionat încă din frageda-i pruncie de artele plastice și pictura – de partid, după 60 de ani de anonimat, Niăiță a ajuns în topul artiștilor consacrați, ocupând un loc fruntaș între Schopenhauer și Dali.
Prin pictura sa „filosofică”, artistu’ are cele mai mari șanse de a câștiga titlul de „Tânăra speranță a pictorilor de cvartal” pentru „pereoada” ante-, inter- și post- iscusință.
Fost roșu contaminat, după ce nu a mai fost indispensabil, sau cu alte cuvinte după ce a lepădat izmenele de la președinția județeană a Pro România, a luat brăcinarii,pe care-i poartă președintele Asociației Pictorilor Amatori. Chiar dacă este hoinar în lumea culorilor și cunoscătorii au rămas surprinși de felul rafinat și delicatețea prin care „Zimbrul Mustăcios” poate distinge culoarea fuxia de turcoaz.
Operele artistului:
Primul tablou, intitulat: „Așa sunt zilele mele, una bună zece rele„, pare a sta și la baza inspirației și pentru alți artiști, dar mai puțin celebri ca Niăiță.
Într-un interviu oferit revistei „Pictura facută pe balcon”, artistul a dezvăluit că atât pasiunea cât și lumina creativă i-au venit încă de pe vremea când era în capitală, iar prima sa operă trebuia să se intituleze: „Somnul lung din parlament nu te face mai potent„. Dar din păcate, n-a fost să fie.
Deși a fost pictată în uscătoria din scara blocului, cea mai consacrată operă a maestrului Niăiță este tabloul „Ai, n-ai umbrelă, vremea ploii trece„. Capodoperă după care, ilustrul creator, a trântit și o spoială de chirpici, ce aparent exprimă dezamăgirea pentru soldatul căzut.
Cu o viziune unică neînțeleasă de către muritorii de rând, menită să întoarcă pe dos prejudecățile privind pictura, la ROGVAIVul curcubeului te poți uita, dar la opera lui Mohàcs, ba!
De când a început să exceleze în folosierea abundentă a șofranului liberal din Lungă 12, meșterul nu a neglijat nici boiaua de Piața Sfatului și nici clorofila viței de vie, linia sa melodic Enesciană, fin pleoștită pe pânzele înrămate, lăsând iluzia ca are la bază un citat din Cartea roșie a lui Mao: „șeful de partid era un om iute la mânie care ne bătea frecvent pe mine și pe fraţii mei. Nu ne dădea bani, orice s-ar fi întâmplat, iar mâncare numai seara„.
Frumi, nu?
Opera „Dromaderul constipat”, după cum îi spune și numele, se pare că a fost o pierdere în deșertul inspirației terapeutică, pentru că artistul, deși a vrut să facă un dromader, i-a ieșit o cămilă.
O cămilă specială am spune noi, pentru că are cocoașele pe burtă, ceeace le face să fie cele mai celebre galbene cocoașe pe care le-a putut găzdui vreodată Muzeul de Artă din Brașov. Pentru că maestrul, în „peroada” octombrie 2022 – ianuarie 2023, a ținut ocupat spațiu din muzeu, cu toate cele șase capodopere sale, ce urmează să fie mutate la Luvru.
Atras probabil de spelndoarea cu care Niăiță Mohàcs incântă privitorul, dar mai mult ca sigur pentru valoarea operelor sale, de curând, în semn de recunoștință, guvernatorul Băncii Naționale a anunțat într-o conferință de presă, că începând din data de 01 Aprilie anul curent, locul pictorului Nicolae Grigorescu, imprimat pe bancnota de 10 lei, va fi luat de către artistul nemțean rătăcit pe la Brașov.
Mulțumindu-i guvernatorului pentru capriciul făcut lui
Niăiță, căci vorba aceeea, „fă-i omului mofturile în timpul vieții, pentru că
după moarte degeaba i le mai faci„, noi încheiem apoteotic prin a spune:
„Nu oricine poate deveni un mare artist!!! Dar un mare artist poate veni
Chiar și de Piatra Neamțțțț!!!„
QED.
Cu respect, Iulian Rinder
Pamflet