Noul președinte suveranist și imperialist al SUA, Donald Trump, a rescris din temelii diplomația anacronică și chiar caducă a puterilor europene, înlocuind-o cu Real Politik, doctrină planetară a cărei ax central este forța și amenințarea cu forța. Iar granițele și teritoriile statelor lumii nu mai sunt garantate de maculatura redundantă care a devenit Acordul de la Helsinki, cazul Ucrainei expansioniste din vremea URSS fiind extrem de clarificator în privința destinului teritorial al Ucrainei de astăzi. Conferința de presă dinainte de Crăciun a președintelui american a relevat două direcții strategice fundamentale ce sunt trasate astăzi Americii, anume expansiunea teritorială pentru resurse energetice și metalifere rare și înarmarea navală și aviatică pentru susținerea primei direcții. Astfel, Groenlanda „Ne trebuie și o vom avea, pentru asigurarea securității SUA în nordul Atlanticului” a spus Trump. Iar despre Venezuela pe care a înconjurat-o maritim și a invadat-o deja terestru, capturându-i președintele,Trump a afirmat că va confisca toate petrolierele ce exportă petrolul țării cu cele mai mari resurse de pe planetă, ceea ce a și făcut, și confirmă atacul terestru american asupra Caracas-ului și capturarea președintelui Maduro. „Noi(SUA ) vom conduce Venezuela și vom exploata petrolul Venezuelei. Vom recupera ce ne-a fost furat acum 20 de ani!” a spus Trump.
Acesta fiind preludiul la invazia terestră a Venezuelei(Se pregătesc Columbia, Bolivia, Mexic și Brazilia?) cu scopul ocupației propriu-zise, în prima fază de a înlocui regimul Maduro, prăbușit, cu unul vasal Americii. Ulterior, de a captura terenurile petrolifere și exploatările marine, cu acceptul noului regim pro-american al țării, o expansiune americană care va fi mai aspră și mai exploatatoare decât în Irak. Asta, pentru a adăuga giganticele resurse ale Venezuelei celor ale Statelor Unite, noua doctrină privind statele latino-americane depășind pragmatic doctrina Monroe de acum două secole, cea a menținerii în această zona de proximitate, cea a Americii Latine și de Sud, doar a unor regimuri prietene Statelor Unite, fără ocupare militară efectivă a acestor state. Iar dacă adăugăm atacurile aeriene asupra Nigeriei sub pretextul apărării creștinilor din această țară, Nigeria fiind cel mai mare furnizor de gaz metan din Africa, cu cele mai consistente resurse de acest fel ale acestui continent, interesul pentru Congo și pentru regimul său politic, pentru Canalul Panama, dar și vizarea regiunii Alberta a Canadei care deține 98% din rezervele de petrol ale vecinului de la nord și care vrea să-și declare independența sprijinită de americani, vom observa că *liderul de la Casa Albă pregătește patru invazii pe patru continente*.
Una începută deja, precum și ocuparea a jumătate din Oceanul Arctic, pentru resursele sare de minerale rare. Pe acesta luându-l în stăpânire probabil în colaborare cu Rusia. Iar Groenlanda urmează să fie vizată de o ocupare „strategică”, în beneficiul „securității NATO”, în fapt, pentru imensele sale rezerve de metale rare.
*Europa culege ceea ce a semănat timp de decenii*
Anacronica parazitare a Europei pe economia americană slăbită și pe cupola de securitate asigurată de SUA bătrânului continent a luat sfârșit, iar europenii trebuie acum să plătească deceniile de securitate militară fără să investească în armatele naționale, dar și tarifele preferențiale la exportul produselor europene în America timp de decenii. În timp ce Uniunea Europeană a diminuat și a filtrat până la excludere de pe piețele europene a produselor americane, considerate energofage și non-ecologice. Asta, folosind gazul rusesc ieftin pentru a-și rentabiliza economiile. Și vor plăti prin tarife excepționale la intrarea produselor lor pe piața americană, dar probabil și cu teritoriul Groenlandei și nu numai. Trump ar putea de exemplu oferi posibilitatea Ungariei, dar și altor state suveraniste europene, de a deveni state americane, pe modelul statului portorican, cu consecințe incalculabile pentru Transilvania și pentru Transcarpatia actual ucraineană pe termen mediu și lung, cu un stat americano-maghiar la granițe.
Republicanii lui Trump ar reînvia politicile imigraționiste ale democraților, dar pe națiuni și pe state situate în toată lumea. Taiwanul, de exemplu, ar putea deveni primul stat american asiatic, îndepărtând pericolul iminent al invaziei chineze. La fel, statele africane menționate. Sau tooate aceste state menționate ar putea deveni doar protectorate americane, prezervându-și o semi-indpendență. Status Quo-ul mondial nu mai este decât o iluzie a trecutului din perspectiva noii politici imperialiste americane, care nu este nici morală nici imorală, pentru că Morala este disjunsă conceptual de politica reală, a stabilit încă de acum aproape cinci secole Machiavelli, în „Principele”. Politica americană a ultimei jumătăți de secol, aceea de polițist planetar, de suporter și de „enforcer” al democrației în statele reticente, a golit vistieria Americii și i-a produs un deficit de pete 30 de trilioane de dolari, care nu mai poate fi recuperat niciodată. Donald Trump, adversar deschis al politicilor macromonetare keynes-iste liberale și risipitoare, de ignorare a deficitului bugetar și a datoriilor externe, a decis în al doilea său mandat prezidențial să-l reducă la jumătate prin acapararea a noi teritorii cu resurse importante, petrol, gaze naturale și metale rare, astfel încât să devină actor principal pe piața resurselor naturale ale lumii, depășind China și Rusia.
Dar și să mențină echivalentul dolar-petrol, pentru că acela al raportării la aur este demult irosit și America este amenințată de bancrută și de devalorizarea accentuată a dolarului, după ascensiunea BRICS și identificarea altor echivalente monetare pentru petrol, cel al Chinei, de exemplu. Ori, cum poate emana o asemenea politică expansionistă Donald Trump, refuzând în același timp dreptul legitim și istoric al Rusiei asupra estului Ucrainei, dar și cel al Chinei asupra Taiwanului, fosta insulă Formosa deținută de statul chinez antebelic? De unde și atitudinea conciliatoare din timpul negociarilor de pace a liderului american față de pretențiile teritoriale ale Rusiei din partea Ucrainei, începând cu summit-ul din Alaska. Să nu uităm filosofia americană centrată în jurul utilitarismului lui Bergson, conform căreia numai ce folosește Americii este adevărat. Iar în acest moment, dreptul internațional nu mai folosește Americii, nici măcar acordurile de la Helsinki privind inviolabilitatea granițelor, deci se perimă, pentru că nu mai este convenabil superputerii care a inițiat în primul rând respectivul drept internațional și l-a garantat cu forța sa militară.
*America, adevăratul continuator al Imperiului Roman, în concepția trumpistă*
Desigur, teza înfățișată mai sus menține rezerva privind impredictibilitatea liderului american, fan al lui Iulius Caesar, însă departe de voința și arta militară stăpânite de celebrul personaj istoric, întemeietorul de facto al Imperiului Roman. Cum Donald Trump nu dă multe parale, sau niciuna, pe ONU, NATO și UE, este de așteptat ca anul acesta să se adeverească predicția pe care am mai expus-o în InfoBrașov, anume că ne îndreptăm spre o nouă ordine multipolară imperialistă a lumii, consecință a ciclicității istoriei, cu trei imperii demarcate clar, SUA, China și Rusia, dar și cu unul continental emergent, Uniunea Europeană. Care va federaliza în curând statele sale componente, cu excepția celor suveraniste, sub stindardul unui nou imperiu franco-german, dar care va marginaliza dezorientata insulară Marea Britanie, prea slabă pentru a-și recupera imperiul său colonial și stăpânirea mărilor, imperialism din timpul reginei Victoria. Ba, alături de Groenlanda, Canalul Panama, chiar și Canalul Suez ar putea intra în curând în atenția liderului de la Casa Albă, sau strâmtoarea Ormuz, tot pentru asigurarea securității navale a comerțului internațional prin aceste canale maritime vitale, desigur.
În ce privește Europa și indecvații săi lideri obtuzi, este de așteptat ca SUA să devină nu numai principalul furnizor de petrol și de gaze lichefiate al continentului, ci și singurul. Moment în care Uniunea Europeană nu va mai avea altă posibilitate decât capitularea în fața intereselor americane, plătind cvadruplu pentru fiecare baril de petrol, respectiv mie de metri cubi de gaze naturale. Cu consecințe devastatoare pentru economiile europene, din perspectiva competitivității produselor europene pe piețele globale. S-ar putea avansa ipoteza că forțarea distanțării diplomatice dintre UE și SUA, survenită în cursul negocierilor de pace pentru Ucraina, are ca scop în gândirea președintelui american exact pregătirea opiniei publice mondiale pentru noua strategie americană emanată la Casa Albă în cursul lunii decembrie, ce vizează în secret anihilarea economică totală a Europei de către America, dar și a Chinei, primul deziderat fiind ușor de atins, comparativ cu cel de-al doilea. O Europă pe care Trump o urăște sincer. Mai rămâne de văzut cât timp mai are liderul american, în al doilea său mandat la Casa Albă, pentru mărețele înfăptuiri pe care le prefigurează, dar și dacă JD Vance va câștiga alegerile prezidențiale peste aproape trei ani, iar dacă da, este de văzut dacă va continua imperialismul predecesorului său, așa cum Octavian Augustus a continuat edificarea Imperiului Roman după asasinarea tatălui său vitreg în senatul roman, în 44 B. Ch.
*Argumentele și pregătirile navale ale noii politici expansioniste a lui Trump*
Conferința de presă de la Mar A Lago, menționată în preambului prezentului articol, i-a prilejuit lui Donald Trump expunerea noii concepții militare navale, rod al propriei gândiri, corelată cu intenția sa disimulată cu dibăcie, de a pregăti expansiunea teritorială a Statelor Unite. Ceea ce frapează din perspectiva doctrinei militare este grandoarea afișată de Trump și supradimensionarea noilor nave de luptă proeictate, similare cuirasatelor din Al Doilea Război Mondial, doctrină navală considerată depășită în era dronelor și a rachetelor hipersonice. Chiar și temutele portavioane americane colosale au devenit anacronice în condițiile războiului între marile puteri deținătoare de asemenea rachete și drone. Ceea ce a scăpat însă analiștilor militari și politici, cu precădere a celor români redundanți și neavizați în privința dialecticii istoriei imperialismului mondial, este scopul în care Trump a ordonat proiectarea noilor cuirasate multirol din clasa „Defiance”, precum și a fregatelor de suport și a navelor de desant maritim. Acestea nu numai că vor depăși cuirasatele Missouri și Iowa din Al Doilea Război Mondial, în Pacific, în lungime, dar și în putere de foc, a anunțat Trump, însă vor fi destinate nu bătăliilor navale cu flota Rusiei, sau a Chinei,, anacronice la mai mult de un secol de la Primul Război Mondial și la 80 de ani de la al doilea, ci la sprijinirea desantului maritim al pușcașilor marini și al diviziilor de blindate și de infanterie americane. Care vor avea loc pe coastele Groenlandei, ale Americii de Sud și ale Africii, după cum imaginează președintele american.
În acest scop au fost proiectate aceste noi cuirasate, ce vor atinge un număr de 23, în viitor, cu rachete și tunuri puternice ce pot acoperi cu foc distrugător desantul maritim american împotriva apărării de coastă a statelor invadate, cu drone și inclusiv cu rachete nucleare hipersonice, coordonate prin tehnologia de vârf a IA, dar și cu generoase heliporturi, ce pot găzdui elicopterele de atac și de suport a infanteriei americane pe coastele menționate. Iar teatrele de război nu vor fi cele ale costelor chineze sau rusești, ci coastele desemnate pentru invaziile americane în continentele menționate.
*Supradimensionarea intenționată a navelor istoriei navale militare a Americii de către Trump*
Desigur că în conferința de presă de la Mar A-Lago, Donald Trump s-a arătat mai mult decât încrezător în forța marinei militare americane, accentuând chiar împotriva evidenței istorice că Statele Unite au beneficiat în al Doilea Război Mondial de „cele mai mari nave de luptă văzute vreodată, Missouri și Iowa”, ceea ce este cu desăvârșire fals. Asta, pentru că japonezii dețineau cuirasatele din clasa Yamato, mult mai mari decât ale americanilor.
Astfel, Yamato și nava-soră Musashi aveau un deplasament, adică greutate, de 72,800 tone, precum și nouă tunuri grele de 46 de centimetri diametru, în timp ce cuirasatele americane din clasa Iowa cântăreau doar 45 de mii de tone, 52 de mii încărcate, și erau dotate cu nouă tunuri de 406 centimetri diametru. Dar, totuși președintele american a susținut că „nimeni nu a construit nici măcar pe aproape cuirasate atât de mari și de puternice precum America”, deși este greu de crezut că la Departamentul Marinei Americane nu a existat vreun amiral care să cunoască realitatea istorică. Adevărul este că pe Trump nu l-ar fi interesat nicio diminuare retorică a forței navelor americane, el fiind decis să insufle americanilor conștiința superiorității navale americane din trecutul război mondial din Pacific, precum și în prezent. Ba chiar a descris viitoarele cuirasate din clasa „Defiance” ca fiind foarte „frumoase”, pentru că el, fiind dotat cu un simț al esteticului de excepție, le-a comandat astfel.
Acestea vor cântări undeva în jurul a 40 de mii de tone, deci ceva mai mult de jumătate din greutatea navei japoneze Yamato și cert va avea tunuri de un calibru mult mai mic și mai puține, după cum arăta modelul înfățișat, dar desigur mult mai puternice, „cum nu se vor mai fi văzut pe acestă lume, nici măcar în apropiere” a declarat Trump cu emfază. Probabil însă că vor fi dotate cu sisteme de rachete și de drone care le vor plasa pe primul loc în lume la putere de foc, asta, dacă China nu va produce unele mai mari. Nici măcar la capitolul rachete hipersonice nucleare și convenționale, dar și torpile navale nucleare, SUA nu deține supremația, rachetele rusești Sarmat2, Oreșnik, Kinjal, precum și torpila nucleară Bureveșnik, fiind net superioare celor deținute de americani, rămași în urmă la capitolul armament hipersonic față de Rusia, dar și față de China.
În ce privește flota de portavioane, președintele a susținut că acestea vor fi modernizate, iar producătorii avioanelor de luptă, în special F35, vor fi siliți să le producă mai repede „Pentru că avem nevoie de ele acum, precum și aliații noștri, care nu înțeleg de ce trebuie să aștepte 10 -15 ani pentru a le primi.” Nemulțumit de ritmul de producție al complexului militar-industrial american, Donald Trump i-a amenințat pe CEO ai companiilor de armament că le va impune să nu-și mai acorde indemnizații uriașe, iar răscumpărarea de pe piață a acțiunilor respectivelor companii să fie redirecționată financiar în investiții de tehnologie de vârf.