Facem încă de la început precizarea că nu
ne referim la toți angajații Poliției Locale Brașov, ci strict la
conducerea instituției aleasă pe sprânceană din două categorii:
categoria celor care nu au mai avut loc printre jandarmi și cea a celor
sătui să mai fie paznici de noapte. Ne referim mai ales la modul în care
aceasta a ales, în repetate rânduri, să gestioneze situații care ridică
serioase semne de întrebare privind profesionalismul și respectarea
principiilor de transparență în administrația publică.
Poliția Locală Brașov nu este la prima
controversă. În memoria publică au rămas episoade care au afectat grav
credibilitatea instituției: celebrul caz al agresării unui cerșetor cu o
rangă chiar în interiorul instituției – faptă care s-a încheiat cu
condamnări penale grele, angajarea unei juriste care, potrivit
anchetelor penale, practica proxenetismul în timpul liber sau dispariția
unor documente din biroul Tamponări Bartolomeu, caz care nu a fost
finalizat din punct de vedere penal. Lista poate continua cu episoade
care, deși pot părea astăzi aproape anecdote administrative, spun multe
despre modul în care a funcționat instituția de-a lungul anilor:
procese-verbale redactate cu formulări precum „Volkswagin” sau organizarea unor evaluări profesionale în care răspunsurile la testele grilă erau afișate pe ușa de la intrare.
Despre toate acestea am scris la vremea
lor, iar o parte dintre persoanele implicate nu mai fac astăzi parte din
instituție. Au venit alții în locul lor, însă percepția publică nu pare
să se fi schimbat prea mult. În timp ce instituția încearcă periodic să
își redefinească rolul, unii observatori ai administrației locale spun
că până și primarul pare să fi renunțat la ambiția de a transforma
Poliția Locală într-o structură relevantă, ajungând în practică la o
transformare dintr-o paradigmă Waffen SS, într-o instituție apropiată
mai degrabă de controlul de bilete RAT BV. O evoluție
care, pentru mulți brașoveni, ridică inevitabil întrebări despre rostul
real al acestei structuri în arhitectura administrației locale.
În
ultimul timp însă, instituția pare să fi găsit o nouă utilitate. Nu
neapărat în protejarea ordinii publice, ci în aplicarea de sancțiuni
urbanistice, celor care nu cotizează, Pardon!!! A celor care nu
îndeplinesc cerințele (de urbanism) și protejarea unor persoane
influente din administrația locală atunci când acestea încalcă chiar
regulamentele pe care le-au votat.
Asupra primului aspect vom reveni cu lux
de amănunte într-o parte viitoare a acestui material, astăzi ne-am
propus să reflectăm puțin asupra abuzului poliției locale, de a proteja
aroganții ce cred că au statut special – printre care este posibilitatea
să regăsim și analfabeți funcțional – și care se prefac că sunt
interesați de bunul mers al orașului.
Subiectul a devenit public pe 3 martie, odată cu apariția articolului „Consilier local, 127 de notificări de parcare și un amendament controversat în Consiliul Local Brașov” (link: https://argumentul.ro/single.php?id=2756
). Articolul a generat un val de reacții în interiorul Primăriei
Brașov. Potrivit informațiilor existente, într-un birou din instituție
ar fi izbucnit un scandal privind modul în care aceste informații au
ajuns în spațiul public. Discuțiile s-ar fi mutat ulterior în biroul
unui viceprimar, unde ar fi avut loc o ședință „de lucrul” la care ar fi participat contravenienta, „DNA președint(Ă)” a Consiliului Local și doi „niciodată primari”. Tema principală a întâlnirii ar fi fost una singură: cum pot fi limitate informațiile care ajung la presă.
În
acest context a apărut și un alt nume din Consiliul Local Brașov.
Potrivit informațiilor existente, o altă consilieră locală ar avea
aproximativ 20 (douăzeci) de notificări privind parcări neregulamentare
sau neplata parcării pe domeniul public. Cu alte cuvinte, aceeași
situație pe care mulți brașoveni o cunosc foarte bine: ocuparea
domeniului public fără plata taxelor aferente.
Pentru a verifica aceste informații și
pentru a clarifica modul în care legislația este aplicată în mod egal
pentru toți cetățenii, redacția Argumentul.ro s-a adresat oficial
Poliției Locale Brașov în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces
la informațiile de interes public. Solicitările au vizat activitatea
instituției și modul în care au fost aplicate sancțiunile
contravenționale în cazurile menționate.
Răspunsul instituției a fost însă
surprinzător. Nu unul, ci trei răspunsuri oficiale au fost transmise
către redacție, toate susținând același lucru: „informațiile solicitate nu ar face parte din categoria informațiilor de interes public”.
În argumentația transmisă, Poliția Locală invocă protecția datelor
personale și susține că aceste informații nu pot fi comunicate.
Interpretarea
ridică însă serioase semne de întrebare juridice. Potrivit art. 2 lit. b
din Legea 544/2001, informația de interes public reprezintă „orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice”.
În cazul de față, solicitările redacției vizează exact acest lucru:
activitatea Poliției Locale Brașov, modul în care sunt aplicate
sancțiunile contravenționale și comportamentul unor persoane care
exercită o funcție publică.
Mai mult, jurisprudența instanțelor de
contencios administrativ a stabilit în mod constant că informațiile care
privesc activitatea instituțiilor publice nu pot fi ascunse în spatele
conceptului de „date personale” atunci când
ele privesc exercitarea unei funcții publice sau aplicarea legii. În mod
similar, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate
rânduri că presa are dreptul să obțină informații atunci când acestea
privesc modul de exercitare a funcțiilor publice sau utilizarea
domeniului public.
În aceste condiții, refuzul repetat al
Poliției Locale Brașov de a furniza informațiile solicitate nu poate
decât să ridice o întrebare simplă: este vorba despre o interpretare greșită a legii sau despre o încercare de a proteja anumite persoane din administrația locală?
Întrebat despre această situație, primarul
municipiului Brașov nu a oferit până în prezent un punct de vedere
public. Tăcerea administrației locale alimentează inevitabil
suspiciunile că instituțiile publice nu funcționează întotdeauna după
aceleași reguli pentru toți.
În
final, problema nu mai este despre câteva notificări de parcare.
Problema este despre principiul egalității în fața legii. Pentru
cetățeanul obișnuit, parcarea neregulamentară înseamnă amendă sau
ridicarea mașinii. Pentru unii „privilegiați” locali însă, potrivit informațiilor existente, lucrurile par să funcționeze diferit.
Iar atunci când instituțiile publice
refuză să ofere explicații și invocă argumente juridice discutabile
pentru a bloca accesul la informații, întrebarea devine inevitabilă: dacă regulile sunt făcute pentru toți, de ce par ele să se oprească exact la ușa celor care le votează?
★ 12.03.2025 ★
