O imagine din fața Direcției Fiscale
Brașov spune mai mult decât o mie de declarații oficiale: oameni stau la
coadă pentru a-și plăti obligațiile către stat, în timp ce, în
prim-plan, un loc de parcare devine simbolul unui privilegiu absurd. Un
spațiu aparent banal, dar care a declanșat un episod revoltător și care
scoate la iveală modul în care instituțiile publice sunt deturnate în
interesul unor „supraoameni cu statut special”, acei veritabili „oameni cu sânge albastru ai Brașovului”.
Pe 12 martie, în jurul orei 11:00, exact
în acel loc surprins în imagine, un cetățean a fost încătușat de echipa
de intervenție a Poliției Locale Brașov. Nu pentru că ar fi reprezentat
un pericol real, nu pentru că ar fi tulburat grav ordinea publică, ci
pentru că a încercat să parcheze câteva minute pentru a intra să-și
plătească taxele și impozitele. Un gest firesc, într-o societate
normală.
Doar că acel loc nu era, în realitate, „liber”.
Era rezervat, informal dar impus cu fermitate, pentru directorul
executiv al instituției, Bianca Văitiș. În acel moment, legea a fost
înlocuită de cutumă, iar bunul-simț de obediență.
Situația devine de-a dreptul grotească
dacă privim dincolo de fațada instituției. În spatele clădirii există o
parcare dedicată, dotată cu barieră, care ar trebui să deservească
tocmai astfel de nevoi. La momentul incidentului, acea parcare era
aproape complet goală. Cu alte cuvinte, soluția exista, dar nu era „potrivită” pentru cei privilegiați.
În
loc să gestioneze situația cu calm și discernământ, Poliția Locală a
ales forța. Încătușarea unui cetățean pentru o simplă dispută legată de
un loc de parcare nu este doar disproporționată, ci profund abuzivă.
Este dovada clară că această instituție a devenit un instrument de
intimidare, nu de protecție.
Și poate cel mai grav aspect nu este
incidentul în sine, ci ceea ce îl face posibil. Poliția Locală Brașov
este condusă de un rezervist care nu a susținut examenul pentru ocuparea
funcției, dar care continuă să conducă instituția printr-o simplă
dispoziție de primar. Această anomalie administrativă a creat terenul
perfect pentru derapaje.
Sub această conducere, instituția nu mai răspunde în fața cetățeanului, ci în fața intereselor de grup.
Agenții nu mai sunt în slujba comunității, ci devin executanții unor
ordine informale venite din partea unor directori de instituții care,
teoretic, nu le sunt superiori ierarhic.
În mod paradoxal, acești directori au ajuns, în practică, să fie tratați ca niște șefi ai Poliției Locale. Sub „deosebita” administrare a lui Șuraru, raporturile de autoritate au fost complet răsturnate. Legea a devenit opțională, iar privilegiul – normă.
Mai mult, după stingerea conflictului,
situația a degenerat într-un nou episod de intimidare. Un angajat al
instituției a contestat dreptul cetățeanului de a face fotografii în
curtea unei instituții publice, pe domeniul public. O reacție care
trădează nu doar aroganță, ci și o profundă necunoaștere a legii.
Realitatea
juridică este simplă: parcările de pe domeniul public și chiar cele de
reședință pot fi utilizate, în anumite condiții, de către cetățeni pe
timpul zilei, atunci când nu sunt ocupate. Cu alte cuvinte, cetățeanul
nu doar că nu a greșit, ci a acționat în deplină legalitate.
Și totuși, în loc să fie protejat, a fost
încătușat. În loc să fie respectat, a fost tratat ca un infractor. Iar
toate acestea pentru a apăra un privilegiu administrativ care nu are
nicio bază legală.
Iar ca și cum abuzul inițial nu ar fi fost
suficient, un alt episod halucinant a venit imediat după. Un șofer al
instituției s-a erijat în apărător al unei „ordini” inexistente
și a încercat să interzică fotografierea parcării instituției și al
domeniului public. Nu vorbim despre un spațiu privat sau despre bătătura
lu’ mă-sa, ci despre domeniu public, unde dreptul de a documenta și de a
fotografia este garantat. Această reacție nu este doar abuzivă, ci
relevă o mentalitate periculoasă, în care angajații statului se comportă
ca niște proprietari ai spațiului public și decid arbitrar cine are
voie și cine nu să observe și să relateze.
Între
timp, probleme reale ale orașului rămân ignorate. Ordinea publică,
siguranța cetățenilor, respectarea regulilor în cartiere – toate acestea
par să fie secundare în fața misiunii neoficiale a Poliției Locale:
protejarea intereselor unei elite administrative.
Această instituție nu mai este, de mult,
un sprijin pentru comunitate. A devenit un scut pentru consilieri
locali, pentru directori și pentru toți cei care se consideră deasupra
celorlalți. Un scut plătit, paradoxal, chiar de cei pe care îi ține la
distanță.
Responsabilitatea pentru această stare de
fapt este clară. Conducerea actuală a Poliției Locale, în frunte cu
Șuraru, a transformat o instituție publică într-un mecanism de control
și intimidare. Un mecanism care nu mai servește legea, ci interesele.
Iar până când acest sistem nu va fi
demontat, astfel de scene vor continua să se repete. Pentru că, în
Brașovul de astăzi, nu toți cetățenii sunt egali. Unii sunt simpli
contribuabili. Alții sunt „oameni cu sânge albastru”. Iar diferența dintre ei este apărată, cu cătușe, de o instituție care ar fi trebuit să fie de partea tuturor.
- „Miliția” Locală a lui Scripcaru – instituția inutilă care face scut în jurul C.L. Brașov. (Cap. I din V)
- Conduce Șuraru „Miliția” Locală Brașov, doar din pixul lui Scripcaru? (Cap. II din V)
★ 23.03.2025 ★
