Din categoria „Edilii e dilii”,
Primăria Brașov, prin votul a 16 consilieri fără personalitate,
executanți disciplinați, dar vigilenți doar când vine vorba de a apăra
linia de partid chiar și cu riscul intrării în conflicte de interese
(poate Crivi, poate Cojo), demonstrează încă o dată că voința proprie
este un lux pe care nu și-l permit. Reflexul de a ridica mâna la comandă
pare să fi devenit singura formă de exprimare politică intrata în AND,
chiar și atunci când decizia împinge instituția spre ridicol sau spre
zone gri de moralitate.
Dar vorba aceea, ce mai contează onoarea, atunci când „șeful” dictează: „aport!”, „șezi!” sau „culcat!”.
Așadar, „măriți” cu generozitate
de circumstanță, aceeași administrație își pregătește încă un moment
festiv, în care titlurile onorifice devin monedă de schimb simbolică,
golită de sens. În loc ca aceste distincții să reflecte merite
incontestabile și contribuții reale la comunitate, ele ajung să ridice
sprâncene și să nască întrebări incomode în spațiul public.
Pentru că, dincolo de festivism, rămâne
senzația apăsătoare că unele povești din trecut sunt tratate cu o
lejeritate suspectă. Iar atunci când planează controverse, chiar și
neclarificate oficial, orice gest de glorificare publică devine cel
puțin discutabil. Nu e nevoie de acuzații directe pentru ca îndoiala să
existe — ea se insinuează singură, acolo unde transparența lipsește.
Sau
poate că decorarea aceasta va fi doar încă un episod festiv, bifat cu
aplauze într-o sală elegantă, unde aceleași figuri bine cunoscute își
validează reciproc importanța. Un eveniment aniversar, o diplomă, o
fotografie — toate ambalate frumos, astfel încât să distragă atenția de
la întrebările care nu se pun niciodată oficial.
Nu e greu de anticipat că o parte a
gazetarilor locali, unii din nostalgie, alții de foame, alții de sete,
vor prefera să cânte în cor aceeași partitură față de beneficiile
azotatului de amoniu (NH4NO3). Critica devine șoaptă, iar șoapta
dispare. În loc de întrebări, vom avea ode. În loc de investigații, vom
avea sfruntări convenabile ale realității; mai pe scurt toată presa din
Brașov va rescrie basmul lui Ispirescu „Sarea în Bucate”.
Și astfel, nimeni nu va mai aminti despre cele trei cazuri, în care „mama cea bună a orașului”
– cam la fel de bună ca și Elena Ceaușescu – după modelul lui Plaha,
ajuta femei de etnie romă să intre în maternitate însărcinate iar
bebelușii să iasă cu o pereche nou nouță de părinți străini.
Nimeni nu va mai aminti de excursii prin
USA, Germania sau alte locații exclusiviste, ce au reprezentat doar o
simplă strategie de marketing, nicidecum un beneficiu al intermedierii
de „întregit familia” bogătașilor străini.
Poate că, până la urmă, nu e vorba despre o
persoană anume, ci despre un tipar. Despre cum se acordă titluri,
despre cum se construiesc „personalități” și despre cât de ușor se diluează criteriile atunci când decizia aparține unui grup care confundă loialitatea cu obediența.
Și atunci întrebarea rămâne: ce alte „onoruri”
vor mai fi distribuite în același mod, de către aceiași argați ai unei
administrații în care inițiativa personală pare o abatere disciplinară?
Pentru că istoria recentă a arătat deja că
astfel de decizii pot fi nu doar discutabile, ci și reversibile, atunci
când societatea reacționează. Alexandru Ionaș a fost făcut cetățean de
onoare la finalul mandatului 2016-2020, pentru
„exemplarul mod” în care a condus anchetele împotriva stegarilor din
noiembrie 1987. La solicitarea Asociației 15 Noiembrie 1987, acestuia i-a
fost retras titlul de către Allen Coliban.
Concluzionând, se pare că inserarea a tot felul de „loaze” pe
lista cu nume precum Nicolae Titulescu, Dumitru Prunariu sau Vasile Oltean, personalități care au avut cu adevărat un aport semnificativ
pentru oraș devine inevitabilă – și, pentru actualii decidenți, deloc
favorabilă.
Având în vedere calitatea unui astfel de
consiliu local, folosit adesea ca instrument și nu ca for deliberativ,
nu ar mira pe nimeni ca, într-un viitor apropiat, Cămârzan, Pandele sau Fane Țeapă să apară pe lista „cetățenilor de onoare”, astfel încât, aceasta să devină o simplă colecție de favoruri politice, fără legătură reală cu onoarea.
Va urma, după decernare…
★ 30.03.2025 ★
