Av. Gheorghe Piperea spune că:
Așa cum intuiam încă din august, când în Franța și Italia au fost introduse pașaportul
sanitar și vakseenarea obligatorie a
personalului sanitar* și a altor funcționari publici, aceste minunate unelte
totalitare au fost importate și în România, în ciuda nenumăratelor asigurări
date de mincinoșii și impostorii din conducerea țării, conform cărora nici
vakseenarea nu va deveni obligatorie, nici pașaportul sanitar nu va crea
discriminare pe criterii sanitare.
Iată că deja nu se mai poate
intra la evenimente publice sau private, în localuri publice ne-esențiale și în
universități fără pașaport sanitar, țidula menită a proba vakseenarea. Opțiunea
testării pe bandă rulantă pentru a avea acces în toate aceste locuri publice nu
există, pentru că nimeni nu are atâția bani de aruncat pe asemenea proceduri
medicale inutile și nefiabile doar pentru a se duce să bea o cafea proastă la
McDonalds.
Vindecarea nu asigură decât 6 luni de libertate de
circulație și drepturi cetățenești. Nu mai suntem prezumați sănătoși, nevinovați
și de bună-credință, ci invers.
Libertățile și drepturile
sunt temporare și supuse concesionării cu țârâita, ca act de clemență pentru
iobagi – exact invers decât impun litera și spiritul art. 53 din Constituție.
Nefirescul situației din Franța
și Italia (care, totuși, sunt în plin apartheid medical în baza unei legi,
oarecum dezbătută public și parlamentar și trecută prin filtrul ipocrit al curților
constituționale de acolo) este dublat în România de inexistența unei legi care
să oblige la vakseenare și care să permită segregarea.
În schimb, sunt emise pe
bandă rulantă acte normative inferioare legii, inatacabile în instanțe (sau în
mod iresponsabil andosate de unii „magistrați”).
Cinismul maxim al autorităților
„noastre” plandemice este alimentat din plin de această anomalie anti-constituțională
– prostocrații pot spune în continuare că vakseenarea nu este obligatorie în
România și că discriminarea nu este permisă, dar și să emită la foc automat
reglementări infra-legale care fac, totuși, obligatorii vakseenarea și pașaportul
sanitar, fie de facto, fie implicit.
Agenții ecomomici și
conducătorii de instituții publice sunt, la rândul lor, obligați să impună cele
două nenorociri anti-democratice prin regulamente de ordine internă sau prin șantajul
cu suspendarea locului de muncă, a locului în cămin, a accesului în amfiteatru,
în spital etc.
Accesul în mijloacele de
transport în comun nu le este încă interzis celor care nu dețin pașaport
sanitar, dar nu mai e mult până acolo. Poate mai puțin de 2 săptămâni.
Având în vedere această
realitate cruntă, am revăzut Regulamentul UE privitor la certificatul digital
de vakseenare, testare și vindecare, cel cu numărul 2021/953 – un act normatic al UE pe care, personal,
l-am și atacat la TUE, în luna iulie, pentru că încalcă atât TFUE (în special,
principiul subsidiarității, care nu permite CE să se amestece în chestiunile de
competența internă a statelor membre), cât și Carta drepturilor și libertăților
fundamentale, care face parte integrantă din TFUE.
În primul rând, acest
regulament are ca scop facilitarea liberei circulației în spațiul comunitar
european pe perioada plandemiei. Restricțiile și procedurile de control și de
colectare a datelor cu caracter personal reglementate conform acestui act
normativ european nu pot fi extinse la nivel național și nici la situații
neavute în vedere de regulament.
A întemeia restricțiile
interne de drepturi și libertăți pe acest regulament este o mare mizerie
politicianistă și o anesteziere în masă a vigilenței democratice.
În al doilea rând, voi reține
două principii fundamentale ale acestui „minunat” regulament:
– Certificatul nu poate
încălca, nici restrânge drepturile și libertățile cetățenilor UE; potrivit
principiului (14) din preambulul regulamentului, „acesta nu ar trebuie înțeles
ca o facilitare sau ca o încurajare a adoptării de restricții privind libera
circulație sau de restricții ale altor drepturi fundamentale; potrivit art. 6
alin.(6)-(7) din regulament, deținerea certificatului nu este o condiție
prealabilă pentru exercitarea dreptului la liberă circulație, iar eliberarea
acestuia nu duce la discriminarea pe baza deținerii sale;
– Potrivit principiului (36),
teza finală, regulamentul „nu poate fi interpretat ca instituind un drept sau o
obligație obligație de a fi vakseenat”; dimpotrivă, „este necesar să se prevină
discriminarea directă sau indirectă a persoanelor care nu sunt vakseenate”, din
motive medicale, pentru că nu fac parte din grupul-țintă (de exemplu, sunt
copii) sau întrucât AU ALES să nu se vakseeneze; deținerea unui certificat de
vakseenare nu ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru exercitarea
dreptului de liberă circulație (tezele unu și doi, principiul 36).
Este, în mod absolut evident,
împotriva literei și spiritului regulamentului instituirea unor restricții de
drepturi și libertăți și lipsit de loialitate față de instituțiile UE și față de
celelalte state membre ale UE faptul intenționat de a obliga la vakseenare, cu
referință chiar la regulament.
Potrivit art. 11 alin.(2) din
regulament, statele membre pot suplimenta restricțiile doar dacă situația
epidemiologică locală se agravează rapid, în special prin apariția unor noi
variante de agent patogen care provoacă îngrijorare, și numai dacă statul
membru anunță în prealabil UE și celelalte state membre și justifică aceste
măsuri cu argumente științifice.
Forțarea populației la vakseenare, pentru a consuma
cele 120 de milioane de doze de vakseen iresponsabil pre-cumpărate de România,
nu este o justificare rezonabilă și științifică a strângerii treptate și
continue a „șurubului” plandemic.
În al treilea rând,
Regulamentul (UE) 2021/953, în sine, dă multiple motive pentru ca aceste măsuri
anti-democratice să fie evitate și, mai ales, pentru ca autoritățile să nu se
bazeze exclusiv, în așa-zisa lor luptă contra plandemiei, pe vakseen, omițând
alte metode, proceduri și tratamente pentru eradicarea agentului patogen.
Spre exemplu, potrivit
principiului (7) din preambulul Regulamentului, SE PARE** că persoanele
vakseenate, cele care au rezultat pozitiv la teste și cele care s-au vindecat
au un risc mai redus de infectare a altor persoane. Așadar, vorbim de un risc mai redus, și nu de un risc zero.
Mai mult chiar, același
principiu enunță posibilitatea unei persoane de a demonstra că este imună, ceea
ce are două implicații – persoana imună are risc zero de transmitere la alte
persoane a infecției, iar persoana imună
este mai sigură din punct de vedere sanitar și imunologic decât cele trei
categorii de persoane care pot fi deținătoare ale certificatului digital
„verde” (vakseenat, testat, vindecat). De aici, lipsa de utilitate a
acestui instrument de politică sanitară și, mai ales, pervertirea sa într-un
instrument politic, totalitar.
Principiul (13) chiar evocă
renunțarea treptată la acest certificat, pe măsură ce dovezile științifice
„devin din ce în ce mai disponibile și concludente în ceea ce privește
întreruperea lanțului transmiterii”, verificările urmând a fi făcute la fiecare
trei luni.
Mai mult chiar, principiul
(58) impune renunțarea la restricții imediat ce situația epidemiologică o
permite, dar nu mai târziu de luna iunie a anului 2022.
Nu există o asemenea limitare
în timp în cazul măsurilor preconizate de autoritățile plandemice române.
Dimpotrivă, modul în care sunt emise reglementările infra-legale care obligă la
vakseenare și la segregare pe criterii sanitare, măsuri contrare legii și Constituției,
denotă intenția unei permanentizări.
Populația României nu mai
poate nici măcar visa la finalul plandemiei, ceea ce ne aruncă pe toți într-o
adevărată groapă emoțională, imposibil de surmontat. Voi, ce ce intrați aici,
în regatul arahatian-cîțian, lăsați afară orice speranță că veți scăpa.
În altă ordine de idei,
regulamentul insistă asupra problematicii falsificării certificatului (digital
sau material, pe suport de hârtie), ceea ce ridică importante obiecții cu
privire la încrederea în acest certificat. Dacă, ab initio, UE se teme că
aceste certificate pot fi falsificate, ce ne poate face să credem că cele care
se emit și „circulă” pe piața sunt în întregime reale și consemnează realitatea
„protecției” oferite de vakseen?
Ce anume ne poate da certitudinea
că la evenimente cu sute de mii de participanți deținători de certificate
„verzi”, cum au fost finala campionatului european de fotbal și recentul
festival Untold de la Cluj, nu au pătruns în mulțime persoane care, de fapt,
erau fals-vakseenate?
În orice caz, dovezile științifice
recente, oficiale recunoscute, denotă că vakseenul nu împiedică transmiterea în
comunitate a infecției și că nu oferă protecție contra variantelor noi ale
agentului patogen.
Atrag atenția că inclusiv OMS
are o poziție oscilantă, de-a dreptul bizară, în chestiunea capacității
vakseenului de a imuniza sau de a oferi protecție.
Iată:
Iulie 2012
Vakseen: Injection of a
killed or weakened infectious organism in order to prevent the disease.
http://web.archive.org/…/vaccines/vac-gen/imz-basics.htm
Februarie 2015
Vakseenation: The act of
introducing a vakseen into the body to produce immunity to a specific disease.
http://web.archive.org/…/vaccines/vac-gen/imz-basics.htm
August, 2021
Vakseenation: The act of
introducing a vakseen into the body to produce immunity to a specific disease.
http://web.archive.org/…/vaccines/vac-gen/imz-basics.htm
Septembrie 2021
Vakseenation: The act of
introducing a vakseen into the body to produce protection from a specific
disease.
http://web.archive.org/…/vaccines/vac-gen/imz-basics.htm
A se observa că de la
„imunizare”, într-o singură lună, s-a trecut la „protecție”.
In fine, să mai reținem că
principiul (21) din regulament impune țărilor membre să asigure proceduri de
testare fiabile și la prețuri rezonabile (sau chiar gratuite), pentru a nu
transforma vakseenarea (pretins gratuită) într-o opțiune unică, totalitară. Or,
la noi, testarea, atât de puțin fiabilă pe cât este, costă un minim de 40 de
euro (în orașe ca Bucureștiul costul este de 75 de euro plus).
PS Trebuie precizat pentru
toată lumea că regulamentele UE sunt direct aplicabile în dreptul intern al
statelor membre, inclusiv în dreptul nostru. Aceste regulamente, conform art.
148 alin.2 din Constituție, înlătură de la aplicare orice dispoziție contrară
din dreptul intern, inclusiv hotărârile regaliene și ordonanțele militare ale
lui Arafat, oricât ar fi el de comandant al acțiunii.
PPS Mă scuzați pentru
lungimea excesivă a acestui text, dar problematica trebuia analizată extensiv și
serios. Bănuiesc că puteți aloca 10 minute de reflecție unui subiect atât de
grav pe cât este alunecarea României în
totalitarism.
*ieri, în Franța, au fost
suspendați din funcție mai mult de 2000 de medici, asistenți și infirmiere,
pentru că nu erau vakseenați până la termenul limită de 15 septembrie; probabil
că aceste posturi vor fi ocupate cu români, că ceilalți imigranți economici din
Franța nu se prea înghesuie la înțepare.
**în mod cu totul paradoxal,
Regulamentul (UE) 2021/953 abundă de estimări, păreri, bănuieli și așteptări de
la oamenii de știință, care să confirme suspiciunile și incertitudinile care
încă domină, după mai mult de 20 de luni; se vede cât se poate de clar că
această bizară molimă este mai puțin cunoscută decât cele din Evul Mediu, ceea
ce „justifică” pe deplin încrederea religioasă în „știință”; senzația care
reiese din analiza atentă a acestui regulament (care ar trebui să fie un act
normativ precis, concis, previzibil în aplicare) este că autorii au luat lecții
de la Socrate, care spunea că tot ceea ce se poate ști cu adevărat este că nu știe
nimic; singura certitudine a regulamentului este că nu se știe nimic sigur …
I.R. (Sursa: AICI)