Încă din cele mai vechi timpuri, practic de pe vremea în care Primăria Brașov se făcea remarcată în întreaga țară pentru „fisurile ei anale din pereți”,
în instituție este angajat un nume: SORIN TOARCEA – șeful Biroului de
Propagandă și (Dez)informare al aparatului administrativ.
Printre cunoscuții domnului Toarcea se
zvonește că această longevitate se datorează excelentei capacități a
domniei sale de a schimba stăpânul căruia îi slugărnicește, indiferent
de culoarea politică, fie că aceasta este galbenă, portocalie sau
albastră.
Confirmarea vine chiar din spusele domniei sale: „Corect
este, angajat când era Ghise primar, angajat când era Scripcaru primar,
angajat când era Coliban primar, angajat când este Scripcaru primar.
Dar se pare că avem viziuni diferite.”
Într-adevăr, domnule Toarcea, avem viziuni
diferite, dar se pare că doar în privința bazelor gramaticale de
comunicare în limba română. Corect nu este: „Corect este, angajat când era…”.
Corect este ori să folosești două puncte după verbul la timpul prezent,
ori să folosești ambele verbe la același timp. Dar să trecem peste.
Principala atribuție a acestui nelipsit
obiect de inventar al Primăriei Brașov este de a aduce la cunoștința
contribuabililor ce urmează să facă primarul și de a promova filmulețele
cu care acesta se laudă în spațiul virtual, căci, între noi fie vorba,
cu asta se ocupă un primar: face pe actorul pe străzile orașului pe care
îl păstorește.
Conform ultimei declarații de avere a
domnului Toarcea, pentru această istovitoare muncă, domnia sa, pe lângă
voucherele anuale de vacanță în cuantum de 1.600 de lei, câștigă în
fiecare an 103.060 de lei, adică aproximativ 20.000 de euro anual.
Aparent, nemulțumit de serviciile prestate de către domnul Toarcea, Scripcaru, de la sine putere, a dispus „ca capodoperele
marelui comunicator” (cacofonie voită) să fie preluate și de așa-zisele
trusturi de știri BizzBrașov și Transilvania365, autointitulate „care contează”. Desigur, aceste capodopere sunt prelucrate de către celebrii „jurnaliști” – Vrânceanu și Florea – contra cost, iar dacă este să reflectăm asupra faptului că vorbim de bani publici, deci „are balta pește…”, prețurile percepute nu sunt deloc modice.
Pentru ca propaganda și pupincurismul să
nu se vadă cu ochiul liber, dar și pentru a mânca o pâine și apropiații
primăriei, cele două „trusturi de presă” nu au încheiate contracte directe cu Primăria Brașov, ci cu una dintre firmele: TEAM COMMUNICATIONS SRL și GLOBAL MEDIA & PR SRL.
Sub cortina „Servicii pentru evenimente” și „Servicii de publicitate”,
cele două societăți încheie anual contracte cu primăria lui Scripcaru
și cu unitățile din subordinea acesteia (CS Corona, Opera Brașov,
Centrul Cultural Reduta etc.), iar din sumele încasate, pentru a se
evita transparența, cele două reviste online mai sus menționate își trag
seva cuvenită pentru a lăuda realizările cincinalului făcut în patru
ani și jumătate.
Dacă vă întrebați de ce sunt aceste două
societăți preferate de administrația locală, răspunsul este cât se poate
de simplu: sunt deținute de soții Puiu și Raluca Leder, care au avut
privilegiul de a-l duce la altar pe viceprimarul cu voce de aur ce șade
de-a dreapta edilului buruieștean.
Revenind la domnul Toarcea, odată ce munca domniei sale a fost simplificată de acești doi „titani ai condeiului”, domnia sa se pare că mai are în atribuții, desigur la ordinul primarului, să elimine trusturile obiective care arată „nefăcutele” lui Scripcaru, din grupurile de presă ale Primăriei Brașov, obstrucționând astfel accesul la o informare corectă.
Concluzia este una simplă: atunci când
banii contribuabililor sunt folosiți pentru a construi imaginea unui
politician, iar instituțiile publice ajung să funcționeze ca instrumente
de Propagandă și de control al informației, administrația își pierde
menirea. Cetățenii nu plătesc taxe pentru propagandă, pentru obediență
sau pentru presa aservită, ci pentru servicii publice, transparență și
respect față de banul public. Iar atunci când aceleași persoane,
aceleași firme și aceleași mecanisme gravitează ani la rând în jurul
puterii, indiferent cine ocupă funcțiile, suspiciunea că interesul
public a fost înlocuit de interesul de grup devine inevitabilă. Într-o
administrație care se pretinde modernă și democratică, asemenea practici
nu ar trebui să existe nici măcar o zi, cu atât mai puțin ani la rând.
