Cu drag şi dragoste am remarcat că
avem şi în Braşov parlamentari activi. Nu ca Dunca ce mi se pare mai, aşa, parte pasivă. Oameni aplicaţi strict pe discursul impus de sistemul pe care cu sârg îl pupă în sfincterul cunoaşterii intereselor.
Nu vorbim aici de meritocraţie ci de
sistemocraţie. Sistemul ni l-a fătat pe ,,joint-identificabilul” Benga. L-am înfiat subţire pe liste, căci deh, alternativă la hoţi. Hoţi onorabili, însă şi oengişti.
Ghinion. S-a dovedit băiat subţire, cu opinii personale
primite pe linie de partid.
Din postarea domniei sale ca parlamentar, am înţeles
că este deprimat. Cam din 10.000 de euro pe care îi primeştel lunar ca leafă,
deplasări, cabinet, consilieri, etc, stă într-o depresie.
Ce spune organul parlamentar reprezentativ? Este trist că nu poate şi el să bage
un joint, *tu-i în gură de beţivi care nu-i oferă dreptul llegal. De aceea micuţul
a grăit că e de bine cu drogurile, că suntem cam ,,skin of the dick” ca naţie, că nu
înţelegem beneficiile ca adolescenţii să se drogheze şi că de aia familiile au probleme
în cupluri că unii beau în loc să se drogheze. Superb proiect de ţară. Aproape
îl bate la partea de bujie ruginită pe Trabatul reciclat Iohannis cu a lui România Educată.
Ce să spun? Ne umplurăm de valori.
Bravo. Respect şi duceţi-vă la origini cu asemenea tâmpioare. Băi rataţilor
parlamentari voi ştiţi cât e inflaţia? Înrebare reală. Vă pup pe cardul
ipocrit, neterminaţilor.
Aici opinia ipocritului:
·
Acum despre povestea cu legislația anti-droguri din
România. Dincolo de ipocrizia structurala a unei țări în care păcănelele sunt
la fiecare colț de stradă și unde alcoolismul încă face ravagii într-o grămadă
de comunități, realitatea simplă, pe cifre, e că nicăieri în lume problema
drogurilor nu s-a rezolvat pe calea punitivă. Vasta majoritate a studiilor, și
sunt sute dacă nu mii făcute deja pe parcursul a decenii, arată că pe speța
drogurilor n-ai nici o șansă să gestionezi efectele fără sa tratezi cauzele.
Să bagi copii la pușcărie pentru un pai e o
barbarie. Iar vasta majoritate a lumii civilizate, Statele Unite, Europa de
Vest, Canada, Australia, mare parte din America Latină, se mișcă deja de ani
buni în direcția legalizării sau cel puțin a decriminalizarii consumului
individual de droguri ușoare. Ba chiar mai mult, țările care au înregistrat
cele mai spectaculoase progrese în a gestiona problema drogurilor sunt taman
acelea care au făcut pașii cei mai curajoși, precum Portugalia.
Am fumat și eu și iarbă și etnobotanice la viața mea
și am învățat pe piele proprie ce-mi face bine și ce nu. Sunt zile în care după
tot ce văd la Parlament să dea naiba dacă nu mi-ar veni să mă duc seara acasă
pe balcon și să-mi rulez în liniște un joint, dar de când sunt ceea ce pompos
se numește „legiuitor” nu-mi mai permit să nu respect legea în
fiecare literă a ei indiferent că sunt sau nu de acord cu ea. Dar da, cred cu
tărie că legea trebuie schimbată, că proiectul votat miercuri de Camera
Deputaților e un pas înapoi nu înainte, și cel mai probabil până la finalul
acestei legislaturi voi și face o propunere legislativă pe subiect.
Înțeleg foarte bine că societatea românească
probabil nu e pregătită pentru legalizare. Deși eu personal sunt pentru
legalizarea canabisului inclusiv în scop recreațional, probabil că ar trebui să
începem cu decriminalizarea consumului, așa cum este situația în clipa de față
în vasta majoritate a țărilor occidentale și nu numai. Asta înseamnă că
drogurile ușoare rămân ilegale, dar în cantități mici, de uz personal, iei
maxim o amendă dar nici nu se pune problema de trimitere în judecată sau
pușcărie. E și ridicol să sufoci un sistem judiciar oricum aglomerat până la
refuz cu genul acesta de spețe care nu reprezintă nici pe departe un pericol
public major precum corupția sau traficul de persoane.
Resursele publice trebuie sa se ducă înspre
prevenția și tratamentul adicțiilor de toate neamurile, nu înspre umplut
pușcăriile și sălile de judecată cu tineri și adolescenți. Instinctul nostru de
nație ținută în cușcă 45 de ani de comuniști ne predispune la soluții
milițienesti însă experiența de juma de veac a Europei de Vest și a Americii de
Nord arată negru pe alb că soluțiile tip „mână dură” pe uzul de
droguri nu funcționează, ba din contră, suflă vânt în pânzele traficanților. Și
le numesc soluții milițienesti fiindcă asta înseamnă când tot ce faci prin lege
este să înăsprești pedepsele dar fără să adresezi cu adevărat cauzele. Și din
păcate ăsta e spiritul în care e condusă România zilele astea, iar direcția
este complet greșită și trebuie schimbată.”
Iulian Rinder