27 mai – Dublă aniversare pentru Poporul Român

Astăzi, se va sărbătorit pentru prima dată ”ZIUA NAȚIONALĂ MIHAI VITEAZUL” la Turda și la ALBA IULIA (ora 18.30) dupa ce ieri, 26 mai s-a sărbătorit la Cluj-Napoca.

În urmă cu 421 de ani, pe 27 MAI 1600, Domnul MIHAI VITEAZUL a realizat sub sceptrul său prima unire politică a celor trei Principate românești, deschizând o nouă epocă în istoria poporului român.

Pentru acest deziderat, MIHAI VITEAZUL a dus mai multe lupte victorioase. Bătălia decisivă cu principele Andrei Bathory al Transilvaniei a avut loc la Șelimbăr în 28 octombrie 1599, astfel că la 1 noiembrie 1599, MIHAI VITEAZUL și-a făcut intrarea triumfală în Alba Iulia.

Anul următor, pe 10 mai 1600, armata lui MIHAI VITEAZUL a cucerit Bacăul, iar pe 16 mai, Suceava. După aceste victorii, pe 27 MAI 1600, MIHAI VITEAZUL s-a intitulat într-un hrisov „Domn al Țării Românești, al Ardealului și al toată Moldova”, adică „pohta ce-a pohtit!”

Prin strădania scriitorului și omului de cultură, mare patriot și luptător pentru recunoașterea valorilor istoriei neamului românesc, LAURIAN STĂNCHESCU, ziua de 27 mai a fost legiferată de Parlamentul României și promulgată de Președintele țării ca „ZIUA NAȚIONALĂ MIHAI VITEAZUL, MARTIR ȘI EROU AL NAȚIUNII ROMÂNE.”

27 mai 1821 – Uciderea lui Tudor Vladimirescu.

„În noaptea de 27 mai 1821 a fost ucis de către eteriști lângă Târgoviște ,Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821, eveniment ce a marcat începutul istoriei moderne a României.

Tudor Vladimirescu a participat ca voluntar în armata țaristă în războiul ruso-turc din 1806-1812 și remarcându-se prin curaj şi pricepere va obține gradul de locotenent şi ordinul „Sfântul Vladimir” de la autoritățile rusești.

Dând dovadă de o deosebită luciditate și fiind conștient de suferințele poporului, Vladimirescu va iniția ampla mișcare revoluționară din anul 1821, pornită împotriva regimului fanariot din Țara Românească şi pentru restabilirea statutului de autonomie al țării, grav încălcat de către Poarta Otomană.

Aflând de hotărârea Eteriei de a porni mișcarea de eliberare a Greciei de sub stăpânirea turcească, Tudor a considerat că este momentul prielnic pentru a ridica și poporul român la lupta împotriva asupritorilor. Astfel, Tudor Vladimirescu va iniția discuții cu reprezentanții Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca pandurii să înlesnească trecerea peste Dunăre a trupelor lui Alexandru Ipsilanti, conducătorul organizației secrete Eteria, ce fusese creată la Odessa de emigranții greci în anul 1814.

În același timp, Tudor va iniția acțiuni prin care va ridica „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot, iar conținutul revoluționar al „Proclamației de la Padeș“ va fi primit cu deosebit entuziasm de către popor. În primăvara anului 1821, Tudor îi cere lui Alexandru Ipsilanti conducătorului Eteriei, să treacă Dunărea așa cum promisese, pentru ca Țara Românească să nu fie transformată în teatru de război între turci si eteriști.

Numai că această atitudine a lui Tudor Vladimirescu nu este pe placul conducătorilor Eteriei, care decid suprimarea acestuia, iar în noaptea de 20 spre 21 mai, în tabăra de la Golești, Iordache Olimpiotul omul lui Ipsilanti, îl arestează pe Vladimirescu, punându-i în față acuzațiile de înțelegere ascunsă cu turcii.

După ce este dus la Târgoviște în fața lui Ipsilanti, Tudor Vladimirescu este ucis în noaptea de 27 mai 1821, iar sinistra faptă a fost dusă la îndeplinire de Vasile Caravia, un bețiv notoriu poreclit „monstrul de la Galaţi”, care împreună cu Gherasim Orfanos şi Constantin Cavaleropoulos, au hăcuit trupul lui Tudor cu topoare, aruncându-l apoi într-o fântână părăsită.

Așa s-a sfârșit din viață unul dintre cei mai remarcabili oameni pe care i-a dat acest pământ românesc: trădat, umilit şi ucis mișelește de niște venetici. Tudor Vladimirescu va rămâne însă în istorie şi în conștiința românilor drept omul care, într-o clipă grea a existenței țării noastre, s-a ridicat împotriva asupritorilor acestei nații.”