Nicolae
Iorga (născut Nicu N. Iorga, născut în 5 iunie 1871, Botoșani –
d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova) a fost un istoric, critic
literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar,
cel de-al 34-lea prim-ministru, profesor universitar și academician român spune
Wikipedia.
Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric
al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura
românească, în primele decenii ale secolului XX,
„rolul lui Voltaire”.
După studii elementare și
gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul Național din Iași în 1888. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur
an cu diploma magna cum laude, apoi a continuat studiile universitare
la Paris, Berlin și Leipzig, obținând
doctoratul (1893)
la numai 23 de ani.
A fost cofondator al
partidului Partidul Naționalist-Democrat în
1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă
perioadă, prim-ministru. Copil
minune, polimat și poliglot,
cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755
articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu Istoria
României, în zece volume. A predat la Universitatea din București, la cea
din Paris și la alte instituții de
învățământ academice și a fondat Congresul
Internațional de Studii Bizantine și Institutul de Studii Sud-Est
Europene (ISSEE). A transformat orașul Vălenii de Munte într-un centru academic și
cultural.
În paralel cu contribuțiile
sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist de centru-dreapta, ale cărui orientări politice
au inclus elemente ale conservatorismului, naționalismului și agrarianismului.
Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența marxismului,
Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere
pentru scurt timp la grupul literar conservator Junimea. Nicolae
Iorga a fost o figură centrală a Sămănătorului, și a fondat reviste conservatoare
ca Neamul Românesc, Drum Drept, Cuget Clar și Floarea
Darurilor. A militat în cadrul Ligii pentru
Unitatea Culturală a tuturor Românilor.
A fost o figură proeminentă
în tabăra pro-Antanta în timpul Primului Război Mondial, datorită susținerii
cauzei românilor din Austro-Ungaria și a avut un rol politic important
în România Mare în perioada interbelică. A inițiat
campanii pentru a apăra cultura României. A fost adversar al Partidului Național Liberal și
al Partidului Național Român.
S-a opus grupării fasciste Garda
de Fier și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe
rivalul acesteia, Regele Carol al II-lea, intrând după
dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte corporatistă și autoritaristă, Frontul Renașterii Naționale. Pentru
că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii, Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel
fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o
voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat Statul Național-Legionar, fiind în cele
din urmă asasinat de un comando legionar. După
aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din
întreaga lume au arborat drapelul în bernă.
Și totuși asasinul se pare că a fost un memru NKVD
sovietic infiltrate în mișcarea legionară
Istoricul Nicolae Iorga a fost ridicat în 27 noiembrie 1940 de
la vila sa din Sinaia de un grup condus de un anume Traian Boeru, iar o zi mai
târziu i s-a găsit trupul neînsuflețit la marginea unui drum din localitatea
Strejnic din județul Prahova.
Prin aceasta s-a acreditat
ideea că legionarii ar fi răzbunat moartea lui Corneliu Zelea Codreanu, ucis în
timpul detenției pe care o executa după pierderea unui proces în care
profesorul Nicolae Iorga îl acuzase de ultraj. Mărturii recente arată, însă,
posibilitatea ca asasinarea lui Nicolae Iorga să se fi produs nu din dorința
legionarilor, ci din ordin venit de afară, având în vedere că grupul care a
comis-o a acționat fără mandat din partea structurilor legionare, iar Traian
Boeru ar fi fost un spion NKVD sau al Gestapo ( Geheime
Staatspolizei), politia secreta a celui de-al Treilea Reich, infiltrat în
rândurile acestora.
Mărturiile apărute arată că
soția savantului a fost, avertizată de alți legionari prin telefon să-l ia pe
profesor de la Sinaia și să plece cu el într-un loc sigur, dar aceasta nu dă
curs avertismentului, considerându-l o farsă menită să-l scoată din casă pe
Iorga. De asemenea, pare cu totul ciudat faptul că cel considerat a fi asasinul
principal, Traian Boeru, a trăit bine-mersi în Germania după război, unde s-a
și întâlnit cu Sergiu Nicolaescu, în
anii ’70 , și îi devine consultat pentru filmul comunist „Un comisar acuză”
Cu totul ciudat este faptul
că asasinul lui Iorga a zburdat liber în Germania Federală unde a trăit chiar
și după schimbările de după 1989, până în 1994, fără a fi acuzat vreodată de
cineva sau de ceva. În 1972, reprezentantul studioului german cu care lucra
Sergiu Nicolaeascu, Tele München Gruppe (TMG), înființat în 1970a fost desemnat
a fi – ce coincidență – chiar asasinul Traian Boeru, În aceea om de afaceri
prosper, după cum se spunea. Sergiu Nicolaescu, potrivit istoriei orale a
acestuia, reconstituie cu Traian Boeru traseul parcurs de la momentul ridicării
de la domiciliu a profesorului Iorga și până când acesta din urmă a fost găsit
împușcat în pădurea Strejnic. De ce nu a fost tras la răspundere pentru crima
sa Traian Boeru în Germania Federală? De ce nu a cerut regimul comunist
tragerea sa la răspundere, în Justiție? Mister. O moarte suspectă, cum spune
istoricul Adrian Majuru, care mai trebuie, încă, investigată.
Publicistul Ionuț Țene afirma în nr. 50 din 2019 al
revistei CERTITUDINEA că asasinarea lui Nicolae Iorga de către legionari ar
putea fi un „fake news” perpetuat timp de decenii, adevărații autori
morali ai crimei fiind, de fapt, comuniștii.
„În noiembrie 1940, România
se afla pe terenul confruntarii intre serviciile de informatii germane si
sovietice in vederea pregatirii si pornirii razboiului dintre Hitler si Stalin.
In special Rusia sovietica nu avea nici un interes de stabilitate in tara
noastra si, asa cum prevedeau planurile generalului sovietic
urma sa fie atacata de URSS in toamna lui 1941, ca stat aliat Germaniei si
pentru a fi anihilate campurile petrolifere de pe Valea Prahovei, exploatate in
beneficiul Wehrmachtului.
Pe fondul instaurarii
statului national-legionar si a dorintei membrilor Mișcarii Legionare de a se
razbuna sau a trage la raspundere pe cei vinovați de asasinarea prin sugrumare,
a lui C. Z. Codreanu în noiembrie 1938, NKVD a racolat doi agenti relativ
importanti: Dumitri Grozea, șeful Corpului Muncitoresc Legionar, si pe Traian
Boeru, cel care a condus echipa mortii de asasinare a profesorilor Virgil
Madgearu si Nicolae Iorga, in noaptea de 28 noiembrie 1941. Cel mai bun pretext
pentru Stalin era ca
e instabila politic si trebuia ocupata ori impartita teritorial cu
urma Pactului Ribbentrop – Molotov. Să nu se uite faptul că, in noiembrie 1940,
cand Iorga a fost asasinat, Hitler si Stalin erau buni colaboratori, iar comerțul
ruso-german cunostea o inflorire fără precedent.
Nicolae Iorga este luat de
acasa din
sa de la Sinaia, de lângă soție, de o echipa din politia legionara, condusa de
Traian Boeru.
Nicolae Iorga nu era iubit de
legionari, deoarece îl acuza pe acest C. Z. Codreanu de „necinste sufletească” și regimul carlist
s-a folosit de un proces de ultraj, pentru ca Iorga era demnitar, și l-au
inchis pe Capitan.
Cu toate acestea, legionarii
nu doreau moartea marelui carturar, nu neaparat ca-l iubeau, ci intuiau clar
consecintele dezastruoase de imagine datorate unui astfel de asasinat.
Horia Sima, in cartea „Era
Libertatii”, descrie cum a incercat cu disperare sa-i ajunga din urma pe
asasini si cum cu o echipa din politia legionară a umblat cu masinile toata
noaptea pe Valea Prahovei pentru a preveni asasinatul, dupa ce au aflat
informatia ca Traian Boeru vrea sa-l ucida pe carturar. Personal a fost sunat
Iorga acasa la Sinaia, de catre liderii legionari din Bucuresti, care l-au
avertizat ca o echipa ieșita de sub control vrea sa-l asasineze, dar soția
istoricului nu l-a lasat pe acesta sa fuga. Ciudat? Ea s-a justificat mai
tarziu la proces ca a crezut ca telefonul facea parte din „scenariu”. Nicolae
Iorga moare impuscat in cap la 69 de ani, fiind gasit intr-un șanț, pe soseaua
Ploiesti-Strejnic. Autorii asasinatului au fost Ion Tucan (secretar general al
Institutului National al Cooperatiei), Stefan Cojocaru (consilier la INC),
Traian Baicu (director la INC), Stefan Iacobete (sofer INC) si Tudor Dacu
(informator al Politiei Legionare) sub comanda lui Traian Boeru, agent NKVD
infiltrat in structurile legionare.
Paradoxal este faptul ca
Traian Boeru nu este arestat de Ion Antonescu, ci lasat liber. Horia Sima l-a anuntat
pe generalul Antonescu că făptașii crimei Iorga-Madgearu au fost prinsi de
politia legionara si-l intreaba ce intentie are cu ei. Antonescu cere sa fie
dusi imediat la el.
În biroul generalului se
gaseau Ica Antonescu si colonelul Riosanu. Antonescu i-a primit cu intelegere
si le-a spus: „Ati lucrat bine, mai baieti! Canalia asta trebuia de mult sa
piara!”.
Peste doua zile asasinii au
primit pasapoarte și au plecat in
Miscarea Legionara îi eliminase pentru totdeauna din cadrul mișcării si nu mai
aveau contact cu legionarii. Boeru nu a fost inchis in lagarul de la
Buckenwald, unde erau ceilalti legionari, ci traia intr-un camin german, unde
avea casa si masa, iar intre timp toti trei lucrau. El nu avea voie să
vorbeasca cu ceilalti legionari sau să intre in cladirea Legației Române de la
Berlin.
La Viena, in 1945, toti
legionarii se temeau sa discute acest caz si toți credeau ca la mijloc a fost o
mână străină. Dar nimeni nu stia cine a fost in spatele lui Boeru. Dupa
intrarea rușilor in
si apropierea lor de Viena, legionarii au inceput să se împrăștie pe drumuri
diferite, cat mai spre apus, ca sa nu cada prada in mana rusilor. Legionarii,
in drum spre
l-au intalnit pe Boeru cu grupul lui, care a spus ca el ramane pe loc: „Pot sa
vie rusii, noi nu ne temem de ei.” Acest lucru a intarit presupunerea ca el
fusese un agent al NKVD.
Mai exista o marturie, a
generalului Nicusor Dragomir, care a fost trimis dupa razboi in Siberia si care
a aflat, de la un general sovietic căzut în dizgratie, ca nu legionarii, ci
agentul lor infiltrat in randurile Miscarii Legionare a pus la cale asasinarea
lui Nicolae Iorga, din ordinul lui Stalin, pentru a se crea o imagine proasta
noului regim și a induce instabilitatea în țară, pretext clasic pentru o
intervenție militara sau o imparțire a țării între germani și rusi.
Mai ciudat este faptul ca,
dupa razboi „legionarul” Traian Boeru devine un prosper om de afaceri
respectabil, care, desi toata lumea stia ca l-a asasinat pe Iorga, nici
justitia germana si nici Legația României comuniste de la Bonn nu a cerut
extradarea sau judecarea lui. Boeru a decedat in anonimat la inceputul anilor
’90, fara sa fie deranjat de agentii sefului SRI de atunci, filo-sovieticul
Virgil Magureanu. Traian Boeru a fugit in Germania, in 1941, singur, familia
ramanându-i în Româia, la Constanța. Aici s-au petrecut alte doua lucruri
destul de ciudate: nimeni nu s-a legat in vreun fel de soția si copiii lui
Traian Boeru dupa 1944, cand, se stie, familiile erau deseori puse in situatia
de a plati ele pentru crimele reale sau imaginare ale celor fugiți din tara,
aceasta plată insemnând să suporte diferite tracasări si persecuții. Vecinii
s-au mirat ca familia lui Traian Boeru nu a fost deranjata de nimeni, adica de
autoritatile instalate la putere de Armata Sovietica. În plus, pe la finele
anilor ’50, familia acestuia a primit permisiunea de a părasi România și de a
pleca in Occident, la Traian Boeru! Asta intr-un moment în care legionarii înfundau
inchisorile, inclusiv pentru vina de a-l fi „asasinat” pe Nicolae Iorga.
Am convingerea din ce in ce
mai certa ca, daca s-ar face cercetari pe linie oficiala in arhivele NKVD/KGB
de la Moscova, vom avea surpriza, ca si masacrul de la Katyn – o intorsatura
istorica cu 180 de grade a faptelor – ca 70 de ani am fost mintiti despre
faptul ca Nicolae Iorga a fost asasinat de legionari. In fapt, marele carturar
a fost ucis de o echipa de agenti NKVD, condusa de un spion infiltrat: Traian
Boeru, care a facut jocul comunistilor”, a consemnat Ionuț Țene în revista
CERTITUDINEA, citat de pagina web Cultura Română.
„Morți suspecte în cultura română”
În cadrul serialului său
din Cotidianul, „Morți suspecte în cultura română”,
istoricul Adrian Majuru, reproduce o mărturie a profesorului Ion Coja, care
consideră că asasinarea lui Nicolae Iorga și Virgil Madgearu, săvârșite în
același timp și de către aceeași echipă, au fost comandate de forțe externe
care voiau să provoace, prin mâna unor infiltrați, destabilizarea României.
Adrian Majuru: „Arhivele
aparțin întotdeauna învingătorilor. Învinșii păstrează adevărul prin
viu grai și conservând în memoria generațiilor, sub camuflaj, partea de adevăr
lipsă din consemnările învingătorilor. Vom afla oare adevărul morții lui
Dumitru Tinu sau a inginerului Erbașu pentru refuzul de a plăti cotizația
lunară și taxa de protecție către cei care dețin puterea și care sunt
atotputernici? Adevărul despre moartea lui Aurel Mihalea sau a procurorului
Lele „căzut” de la etaj într-un moment de slăbiciune sufletească, cum ne-ar
sugera oficioșii? Sunt multe evenimente ale ultimilor 20 de ani care dovedesc
că Statul de Drept este o ficțiune doar afișată și că nu legea, ci violența ne
guvernează.
Există și asasinatul indus de
desfășurarea evenimentelor. Grigore Antipa de pildă s-a sinucis când armata
sovietică a ocupat orașul său natal, Botoșani, în primăvara anului 1944, după
cum marele chirurg Clovis Vincent s-a sinucis în 1940 când armata germană a
intrat în Paris și exact așa cum a făcut marele medic internist Henri Eppinger,
care s-a sinucis în 1945 când armata sovietică a intrat în Viena. Și ce să mai
spunem de nefericiții care și-au pus capăt zilelor după ce s-au prăbușit
Caritas, FNI și zecile de bănci devalizate de învârtiții vechiului partid!
Continuăm seria morților
suspecte în cultura română cu alte câteva subiecte. Ne oprim pentru început
asupra a două personalități românești de prestigiu universal, asupra cărora
planează într-un anumit procent suspiciuni cu privire la asasinarea lor: Nicolae Iorga
și Virgil Madgearu. Cele două crime au fost săvârșite în același timp și de
către aceeași echipă și vom prezenta acest caz din mărturii venite din două
direcții: una din interior și alta din exterior.
„Este absolut sigur că n-au fost
legionarii, comandanții legionari, ci persoane sau instituții din afara
României”
Potrivit alui Ion Coja, cei care l-au ucis pe Iorga „este absolut sigur că n-au fost legionarii,
comandanții legionari, ci persoane sau instituții din afara României. (…)
Legionarii i-au omorât pe Duca, pe Armand Călinescu, pe Stelescu… Dar, după
aceea, nu s-au ascuns, cum fac criminalii, n-au fugit de răspundere, ci,
susținând și sincer convinși totodată că au făcut un act de justiție, ei s-au
predat întotdeauna autorităților, pentru a explica rațiunea omorului, care în
mintea și în sufletul lor era un fel de execuție, consecutivă unei sentințe
drepte!
Traian Boeru n-a acționat ca
un legionar, ci s-a ascuns! A fugit în
Deci asasinarea lui Iorga și Madgearu nu este opera legionarilor! Chestiunea
aceasta aproape că nu se mai pune. E clar din «n» motive: Nicolae Iorga și
Virgil Madgearu nu au fost omorâți de legionari, ci de un ins Traian Boeru,
care, una din două: a acționat de capul său sau din ordinul unor forțe străine,
anti-românești, în solda cărora se afla! În nici un caz din ordinul unui șef
legionar!…
L-am auzit eu cu urechile
mele, în casă la Petre Țuțea, de la Ilie Stângă, cred că-i țin bine minte
numele, era de față și Simion Ghinea, l-au pus să-mi povestească pe acest Ilie
Stângă, din poliția legionară Prahova, cum, dându-și seama cu ce intenții
mergea Traian Boeru la Sinaia, l-a sunat pe Nicolae Iorga, să-l avertizeze. A
răspuns la telefon soția profesorului și a spus că Iorga nu-i acasă, iar legionarul
Ilie Stângă a sfătuit-o, insistent, să plece profesorul Iorga de acasă, sfat pe
care biata femeie l-a considerat o cursă întinsă profesorului și nu l-a urmat!
(…) Traian Boeru a fost exclus din mișcarea legionară și toți legionarii n-au
mai vrut să aibă de-a face cu el!” (Ion Coja, „Marele manipulator și asasinarea
lui Culianu, Ceaușescu și Iorga”, E. Miracol, București, 1999, p. 14 și pp.
283-284).
Potrivit mărturiei medicului
Șerban Milcoveanu, fost membru al mișcării legionare și contemporan cu tragicele
evenimente, grupul coordonat de Traian Boeru ar fi acționat de unul singur,
ieșind de sub ascultarea ierarhiei legionare și folosindu-se de pasivitatea
forțelor polițienești din epocă.
„La ora 9.a.m. (27 noiembrie
1940 n.red.) începe ședința comitetului de conducrere sub președinția
economistului G.H. Sârbu. În timpul ședinței vine informația că în cursul
nopții au fost executați în celulele lor din închisoarea Jilava cei 64 de
politicieni, polițiști și jandarmi, care sub dictatura carlistă în 1938-1939
i-au asasinat pe cei aproape 300 de conducători legionari în frunte cu
căpitanul. Directorul general al institutului de cooperație, ing. Traian Boeru,
intră în stare de escitație: «A început răfuiala cea mare. Cum e posibil fără
participarea noastră?». Președintele Gh. Sârbu cere calm și încearcă să-l
potolească. Ing. Traian Boeru se înverșunează încă mai tare și reușește a
mobiliza încă patru persoane. Înarmați cu revolvere, părăsesc ședința și pleacă
cu automobilul să participe la «răfuiala cea mare». Președintele Gh. Sârbu nu
are nici o putere asupra lor.
Grupul Traian Boeru se duce:
a) în str.Victor Emanuel să-l ucidă pe Const. Argetoianu și află că e deja
arestat, b) în strada Polonă să ucidă pe Gh. Tătărescu și află că acesta e deja
arestat și c) în piața Grădina Icoanei să-l ucidă pe Mihail Ghelmegeanu și află
că e deja arestat. Aceștia plus ing. Ion Gigurtu fuseseră încă de la ora 8
arestați din ordinul lui Horia Sima și se găseau la Prefectura de Poliție. De
aici au fost salvați de subsecretarul de stat col. Alex. Rioșanu, care cu
acordul lui Victor Biriș i-a adus în localul Ministerului de Interne sub paza
jandarmilor. Arestarea premergătoare a lui Const. Argetoianu, Gh. Tătărescu și
Mihail Ghelmegeanu a convins și a înverșunat încă mai mult grupul Traian Boeru
pentru ca «răfuiala cea mare» să nu se facă fără persoanele și fără contribuția
lor.
Pe strada Vasile Conta l-au
capturat pe prof. Virgil Madgearu și l-au asasinat în Pădurea Snagov. Apoi s-au
dus la Sinaia, unde l-au capturat pe prof. Nicolae Iorga și l-au asasinat în
pădurea Strejnicu de lângă București
Ministrul Ordinii Publice a
primit în timp util informația că prof. Nicolae Iorga a fost ridicat de la
Sinaia și informația că mașina cu prof. N. Iorga a trecut prin Ploiești spre București.
Nu s-a luat nici o măsură de salvare: nici din partea generalului I. Antonescu
și nici din partea lui Horia Sima.
Sunt invenții atât presupusa
judecare de către un tribunal legionar, cât și presupusa încercare de salvare
de către Horia Sima. După consumarea celor două crime, grupul Traian Boeru, în
aceeași mașină a institutului de cooperație, a făcut cale întoarsă la Sinaia.
Aici, în cel mai mare secret, erau închiși în vila Elena Lupescu cei doi șefi,
preot Ion Dumitrescu-Borșa și economist Gh. Cirogaru, ai ramurii legionare
pro-codrentistă și anti-simistă. Grupul Traian Boeru a încercat să-i omoare,
dar n-au reușit din cauza pazei legionare locale, care a cerut ordin scris de
la Horia Sima.
Spre seară, grupul Traian
Boeru s-a întors la Institutul de Cooperație, unde au fost arestați de
președintele Gh. Sârbu, care i-a predat poliției Legionare, Ilie Nicolescu din
Aleea Vulpache. Aici i-a interogat personal Horia Sima, care le-a dat absolvire
și i-a pus în libertate.
Crima n-a fost prima etapă,
ci a fost ultima etapă a unei acțiuni începute mai dinainte, de către Horia
Sima” (Dr. Șerban Milcoveanu, „Cine sunt forțele oculte din România și din
omenire. Analize social politice”, f.a., pp. 242-244).
Pentru profesorul Ioan Coja, citat de ziarul Cotidianul, Nicolae Iorga „a fost asasinat din
biroul Revoluției în termenii în care vorbea despre ea Rakovski în anul
1938” (p. 284).
Varianta transmisă până azi
este și cea perpetuată de regimul comunist prin filmele de propagandă ale lui
Sergiu Nicolaescu: Nicolae Iorga ar fi fost omorât de legionari în revanșă
pentru contribuția lui la încarcerarea soldată cu uciderea lui Corneliu Zelea
Codreanu. Problema este că acest fapt istoric este explicat astfel de
exponenții regimului comunist, care aveau tot interesul să îi discrediteze pe
dușmanii lor politici, legionarii. Elocventă în acest sens este acțiunea
filmului românesc „Un comisar acuză” din 1974, în regia lui Sergiu
Nicolaescu. Potrivit Wikipedia,
la baza filmului stă o discuție a lui Sergiu Nicolaescu cu Traian Boeru, în
care a fost reconstituit traseul parcurs de la momentul ridicării de la domiciliu
a profesorului Iorga și până când acesta din urmă a fost găsit împușcat în
pădurea Strejnic, alte informații fiind oferite de Alina Rioșanu și
stră-unchiul regizorului, comisarul Gheorghe Cambrea, al cărui
fiu, Nicolae Cambrea, a fost un general de corp de armată român care a
luptat în cel de-al Doilea Război Mondial comandant al Diviziei sovietice
„Tudor Vladimirescu”, fiind supranumit „generalul roșu”.
Scenariul a fost scris de
Sergiu Nicolaescu, Vintilă Corbul, Eugen Burada și Mircea Gândilă, după o idee
a lui Sergiu Nicolaescu, afirmă propaganda oficială.
Cu totul ciudat este faptul
că asasinul lui Iorga a zburdat liber în Germania Federală unde a trăit chiar
și după schimbările de după 1989, până în 1994, fără a fi acuzat vreodată de
cineva sau de ceva. În 1972, reprezentantul studioului german cu care lucra
Sergiu Nicolaeascu, Tele München Gruppe (TMG), înființat în 1970, este desemnat
a fi – ce coincidență – chiar asasinul Traian Boeru, acum om de afaceri
prosper, după cum se spune. Sergiu Nicolaescu, potrivit istoriei orale a
acestuia, reconstituie cu Traian Boeru traseul parcurs de la momentul ridicării
de la domiciliu a profesorului Iorga și până când acesta din urmă a fost găsit
împușcat în pădurea Strejnic. De ce nu a fost tras la răspundere pentru crima
sa Traian Boeru în Germania Federală? De ce nu a cerut regimul comunist
tragerea sa la răspundere, în Justiție? Mister. O moarte suspectă, cum spune istoricul Adrian Majuru, care mai trebuie,
încă, investigată.
I. Rinder
