Astăzi o onoram ,,in memoriam,, pe MARIA a României. Regina și protectoare a neamului nostru românesc.
La moartea sa soldații regimentului din care făcea parte și-au înfipt baionetele în pământ și le-au frânt în semn de legatura perpetuă a acesteia cu poporul roman, cu pământul României. Gestul a fost unic și irepetabil la nivelul unui șef de stat sau suveran.
Marie Alexandra Victoria s-a născut la Eastwell Park în Marea Britanie, fiind fiica principelui Alfred al Marii Britanii, principe de Saxa-Cobur-Gotha și duce de Edinburg și a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei. De asemenea, era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.
Regina Maria s-a logodit la 16 ani cu prințul Ferdinand de Hohenzollern, moștenitor al tronului României, iar căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892.
De-a lungul vieții a urmărit mereu interesele naționale ale României, opunându-se intrării României în Primul Război Mondial alături de Puterile Centrale și susținând alianța cu Antanta.
Pe timpul primei conflagrații mondiale și-a însoțit soțul în refugiul din Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, ceea ce a făcut ca în popor să fie denumită „Regina-Mamă”.
După încoronarea ca Regină a României Mari, Maria a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român întregit.
Regina Maria a fost repede adoptată de Armata Română, mai ales după ce a fost numită comandant (proprietar ) al Regimentului IV de Cavalerie Roșiori.
Legătura dintre oștire și Regină s-a susținut pe faptele suveranei pe câmpul de luptă. Aceasta nu s-a sfiit să lucreze în serviciul sanitar, a îngrijit bolnavii din lagărele de holeră și a asistat bolnavii de tifos din Moldova.
Fără să-i pese de riscuri, ea stătea la căpătul soldaților tineri care mureau de holeră, vărsând lacrimi pentru fiecare din ei, ținându-l de mâna ore întregi pe tânarul muribund, spunându-i cu toată sinceritatea că ea îi înlocuia mama, și apoi, când vedea că i se apropie sfârsitul, luându-l în brațe și sprijinindu-i capul pe umărul ei pâna când îsi dadea sufletul – Arthur Gold Lee
În 1917, Regina a dus sacrificiul încă și mai departe. Suverana României s-a încadrat, purtând uniforma de ofițer, în sectorul de front de la Cireșoaia, în fața cotei 443, pe linia întâi, la 200 de metri de inamic.
Constantin Argetoianu, unul din politicienii vremii, scria în memoriile sale: „Oricâte greșeli va fi comis regina Maria, înainte și după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va așeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des inutile, provocate de dorința ei de mai bine.”
Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său.
Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești – Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri.
Atât de mult și-a iubit poporul adoptiv, încât Maria a trecut, în 1926, de Bunavestire, la ortodoxie. Într-o ceremonie desfășurată la Palatul Regal, ea fost primită în sânul Bisericii Ortodoxe Române de către Patriahul Miron Cristea.
S-a stins la 18 iulie 1938. Pe ultimul drum, Armata Română i-a oferit un salut unic, nerepetat vreodată în fața unui alt om: a fost salutată cu baionetele înfipte în pământ și patul armei în sus.
Ordinul Militar ,,Sfânta Maria,, o onorează cu titlul de Comandor General „AD.Honorem” și post mortem a decorat-o cu Ordinul „SF Andrei”. În cinstea ei a fost instituit Ordinul Maria ca înaltă decorație pentru cei care slujesc Neamul Românesc.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
By L. P.
