Brașovul e superb. Atât de superb încât, de sărbători, ai impresia că
orașul a fost trecut printr-un filtru festiv cu sclipici inclus.
Centrul strălucește exemplar: luminițe cât vezi cu ochii, arcade,
instalații, plus câteva sensuri giratorii care au înțeles, în sfârșit,
că menirea lor în viață nu e doar să încurce traficul, ci să și lumineze
destinul urban. Totul, impecabil. O demonstrație clară că, atunci când
se vrea, se poate. Mai ales în centru.
Ca
un bonus de atmosferă, prin oraș se plimbă și celebrul autobuz RAT al
lui Moș Crăciun, o apariție festivă care completează tabloul de
sărbătoare: colorat, luminat și plin de voie bună, el traversează
același oraș unde, se pare, magia funcționează mai ales pe traseele
centrale. Autobuzul aduce zâmbete, face poze și demonstrează că spiritul
Crăciunului are abonament urban, chiar dacă nu ajunge peste tot, e prezent exact atât cât trebuie pentru a confirma că
Brașovul „strălucește” sub atenta coordonare a administrației.
În cartiere, însă, povestea capătă nuanțe artistice. Aici, spiritul
sărbătorilor se joacă de-a v-ați ascunselea. Pe ici, pe colo, mai răsare
câte un brad împodobit — ca o specie rară, protejată. Unul în curtea
Liceului Unirea, altul prin parcul plin de trandafiri. Brăduți frumoși,
atmosferă plăcută și oameni bucuroși. Doar ca un mic detaliu tehnic: nu
primăria i-a împodobit. Dar cine mai stă în astfel de amănunte când
magia e deja instalată?
Iar
apogeul a fost, desigur, inaugurarea bradului din Parcul Trandafirilor.
Moment solemn, prezență oficială, zâmbete, poze, lauri. Deși totul a
fost realizat pe banii altora, gloria a plutit democratic în aer și s-a
așezat unde trebuia, fără un simplu mulțumesc. N-a fost nevoie. Pentru
că, nu-i așa, când nu spui „mulțumesc”, înseamnă că ai făcut tu.
Prin
urmare, concluzia e limpede, dacă nimeni nu a mulțumit nimănui, atunci,
logic, primăria a împodobit bradul! Simplu, elegant, administrativ. În
fond, în Brașovul festiv, nu contează cine pune beculețele, contează
cine le aprinde.
Sărbători fericite, Brașov! Centrul este splendid, cartierele „este”
și ele, iar meritul, ca de obicei ajunge acolo unde trebuie.
