De pe o pagină de Facebook denumită
generic „Chirpici FM 36,5 MHz”, pagină care se dorește a fi presă, dar
care în realitate produce doar reclamă publicitară, propagandă și pupat
în cur, în funcție de cât cotizează clientul, aflăm lucruri
mirobolante.
Spre exemplu, dintr-o postare autolaudativă a absolventului de Științe Politice „Ștefan Gheorghiu”, aflăm că: „astăzi este o zi foarte importantă pentru România. Vom afla dacă Guvernul Veștea va trece de votul parlamentarelor”.
Mesajul este salvat de AI, dovedindu-se încă o dată că inteligența
artificială nu scrie chiar toate aberațiile pe care le poate spune orice
prost.
De
ce spunem acest lucru?
Pentru că, în conformitate cu prevederile
constituționale, în România au drept de vot și parlamentarii de sex
masculin, nu doar parlamentarele de sex feminin (pleonasme voite). În
România, egalitatea între sexe se aplică și în Parlament, la fel cum se
aplică și la Palatul Cotroceni, acolo unde avem președinte și președintă, cum
la Palatul Victoria avem premier și premieră, ori la lipit țevi unde
avem sudor și sudoare.
Dar haideți să vedem cum a votat o astfel de „parlamentară” despre care vorbește brașoveanul zămislit la Iași și ajuns la poalele Tâmpei ca lichid de diluat șprițul.
Împroprietărit doar cu o vilă după un mandat de primar la Predeal, Ionel Goidescu a ajuns „parlamentară”
cu drept de vot, după ce, probabil, a cotizat cu 30.000 de euro pentru a
se bălăci în Marea Neagră, alături de balena Șoșoacă.
Astăzi, de parcă
ar conta pe scena politică națională, Ionel Goidescu îi povestește marelui scenograf de la „Transnistria 365”, cum a
votat el și cum îi venea să lăcrimeze din cauza problemelor pe care le au niște verișori
și prieteni din PNL Brașov.
Dar ce uită însă domnul Goidescu să povestească, sunt chiar propriile probleme ale domniei sale.
Într-o
declarația ajunsă pe calea undelor la redacția Argumentul.ro, autorul susține că l-a sprijinit financiar pe Ionel Goidescu în perioada
campaniei electorale pentru Primăria Predeal din anul 2008, când acesta
se confrunta cu dificultăți financiare și risca să intre în insolvență.
El afirmă că a contribuit cu sume importante de bani provenite din
credite, împrumuturi și activități comerciale proprii, precum și prin
intermediul unor persoane apropiate, pentru a-l ajuta atât în afacerile
sale, cât și în campania electorală.
Potrivit relatării, după ce Ionel Goidescu
a devenit primar, o parte din bani i-ar fi fost restituită, însă nu
integral. Autorul descrie numeroase demersuri făcute de-a lungul anilor
pentru recuperarea sumelor restante, menționând discuții, promisiuni și
intervenții ale altor persoane implicate. El susține că a continuat să
îi acorde sprijin financiar și ulterior, inclusiv pentru diverse
cheltuieli și activități politice.
În document sunt prezentate și conflicte
politice apărute în anii următori, autorul afirmând că relațiile sale
cu Ionel Goidescu și cu mai multe partide s-au deteriorat pe fondul
acestor datorii și al unor neînțelegeri politice. În final, acesta susține
că Ionel Goidescu îi mai datorează aproximativ 8.000 de euro și anunță
că va continua să facă publică situația până când își va recupera
integral banii.
Concluzionând, se pare că avem de-a face
cu două personaje care ilustrează perfect degradarea spațiului public.
Un pseudo-jurnalist care confundă presa cu propaganda și cu publicitatea
mascată și un parlamentar care găsește timp să dea lecții altora despre
moralitate și politică, dar evită să răspundă unor acuzații serioase
privind datorii vechi și finanțări de campanie. Primul compromite
meseria de jurnalist prin servilism și lipsă de profesionalism, iar al
doilea compromite funcția publică prin lipsa de transparență. Când
propaganda se întâlnește cu ipocrizia, rezultatul nu este informarea
cetățeanului, ci o caricatură a vieții publice.
Încercând să obținem un punct de vedere din partea lui Ionel Goidescu, acesta nu a putut fi contactat.
