După „marea realizare” a Consiliului Local Brașov, de a-i acorda titlul de cetățean de onoare celei mai „remarcabile” agente de tranzacționare a orfanilor, se pare că aleșii, fideli până la capăt intereselor „Boierului”,
au considerat că distincția nu este suficientă, așa că, pe lângă un loc
de veci gratuit din patrimoniul orașului, au decis că octogenara ar
merita și o sală de spectacole gratuită pentru bâlciul aniversar de 30
de ani de activitate al agenției sale de intermediere adopții.
Cum nu aveau la dispoziție o locație „mai potrivită”,
au ales Sala Mare a Teatrului Dramatic, o alegere care, paradoxal,
reflectă perfect dramatismul unor urmări ale unei activități întinse pe trei
decenii.
Agenția/Asociația CATHARSIS, fondată în anul schimbării lui Iliescu cu „țapul CDR”,
funcționează sub forma unui ONG – probabil pentru a fi mai greu de
controlat. Sediul este în Brașov, str. Toamnei nr. 16,
iar activitatea pare să urmeze modelul clasic al unei agenții
comerciale: fie imobiliară, fie de turism – adică pe bază de comision.
De aici s-ar putea explica și veniturile care au permis acumularea de
proprietăți de către Azota Popescu și familia sa, în Brașov și
împrejurimi.
La aceeași adresă unde se întocmeau dosarele minorilor care „luau calea exportului”
– sau mai direct spus, erau înstrăinați (conform DEX: înstrăinare =
Îndepărtare de locul nașterii sau al domiciliului permanent /
Întrerupere a unor legături strânse cu cineva; răcire a relațiilor /
Pierderea caracterului național.), figurează și alte firme, aparent fără
legătură cu această activitate.
De exemplu, nora autointitulatei „mama cea bună a orfanilor”, dar percepută de unii drept „spaima angajaților DGASPC”, deține SC BARBY SWEET SRL
(CUI 16673089), firmă cu obiect de activitate în panificație și
patiserie. Analizând cifrele contabile – de la zero cifră de afaceri și
datorii de 12.286 lei până la o cifră de afaceri de 17.111 lei și
datorii de 2.001 lei – este greu de crezut că brutăria a produs
suficientă pâine pentru a susține toate „realizările” patrimoniale.
Totuși, pare să fi generat suficiente resurse pentru coproprietăți
imobiliare în zonă, obținute, desigur, din venituri „perfect licite”.
La aceeași adresă a funcționat și COMPETITIVE HUMAN INTELLIGENCE SRL (CUI 30606905), firmă fără activitate, deși ar fi trebuit să se ocupe de cercetare în științe sociale și umaniste.
Pentru completarea tabloului, cetățeanul olandez DIONYSIOS PASSAS a înființat DIONYSIOS PASSAS SRL
(CUI 44872770), firmă fără angajați, dar cu profit constant în ultimii
trei ani (aproximativ 15,46 mii lei) și datorii constante de circa 9,4
mii lei. Potrivit „gurilor rele”, acesta ar fi apropiat de
Azota Popescu, ar avea contract de comodat pentru spațiul de pe strada
Toamnei și ar face donații lunare către agenție, cel mai posibil pentru
optimizare fiscală.
Având în vedere faptul că la sediul
Catharsis – apartament de doar două camere – figurau simultan trei firme
și un ONG, apare în mod firesc o întrebare legitimă raportată la
legislația românească, care presupune, cel puțin formal, existența unor
spații distincte de lucru pentru fiecare entitate. În aceste condiții,
cum a fost posibil ca toate aceste entități să funcționeze la aceeași
adresă? Mai concret, trebuie să înțelegem că două dintre firme își
desfășurau activitatea cu „biroul”, una în bucătărie (panificația), iar cealaltă în baie???
În aceeași logică și pe aceeași stradă –
vis a vis de Catarsis – nora Azotei Popescu a mai deținut, împreună cu
soțul său, firma BARBY ROUTE SRL (CUI 15557043),
specializată în comerț cu echipamente electronice și telecomunicații.
Societatea a fost închisă în 2019 de un lichidator judiciar, din cauza unor datorii de 862.950 lei (aproximativ 172.590 euro).
Așadar, privind în ansamblu, intermedierea adopțiilor pare a fi o activitate extrem de „profitabilă”,
dacă ne raportăm la patrimoniul acumulat în jurul Azotei Popescu: trei
apartamente pe strada Toamnei, unul pe strada Hărmanului, o garsonieră
cu proveniență discutabilă despre care vom scrie într-un episod viitor
și o casă în comuna Hărman – toate în contextul unei activități
declarate ca fiind desfășurată „din pasiune” și „fără beneficii materiale”.
În concluzie, dincolo de aparența
filantropică și de discursul moralizator, datele conturează imaginea
unui sistem bine înrădăcinat, în care adopțiile, firmele „fantomă”,
donațiile suspecte și acumulările imobiliare se împletesc într-un mod
greu de ignorat. Dacă aceste aspecte sunt reale, atunci nu mai vorbim
despre altruism, ci despre o industrie mascată sub forma carității – una
care ridică întrebări grave despre moralitate, legalitate și
complicitate instituțională.
★ 14.04.2025 ★
