În 1930, membri marcanți ai culturii și societății române, la acea vreme România Mare, observând avansul noului limbaj de afaceri „corporatez” și influența de limbă engleză, au semnalat pericolul pe care îl reprezintă semidoctismul pretențios al noii limbi, rongleza.
Astfel, în 5 Octombrie 1930 în ziarul Universul, apărea un articol intitulat „Cele 10 porunci ale poporului român”:
- Daţi copiilor voştri nume românesc!
- Păstraţi-vă graiui, portul şi obiceiurile cele vechi româneşti, pentru că acestea sunt temeliile întregii naţii româneşti.
- Limba românească este o moştenire din bătrâni, şi totodată o avere care nu trebue să se piardă niciodată.
- Adunaţi toate scrierile precum şi toate poeziile, cântecele, chiuiturile, basmele şi proverbele româneşti, ca nu cumva să se piardă, daţi-Ie de Ia gură la gură ca să le ştie fiecare.
- Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile precum şi toate lucrurile din vechime.
- Nu uitaţi la orice pas sau lucrare, că sunteţi Români. Cumpăraţi tot ce vă trebuie numai de la Români.
- Fiţi mândri dacă sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă românească.
- Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a luptat cu toate liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime.
- Ajutoraţi totul ce simte adevărat româneşte.
- Ca buni români nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa Iui s-a păstrat binele întregei Românii Mari de azi.”
La 90 de ani după, având în vedere că și astăzi sunt români care nu gândesc la fel, menirea acestor porunci este de a-i ajuta pe aceștia pentru a se regăsi.