Romanii antici spuneau despre deșeurile societății, ce parazitau Aventinul și Viminalul, că soarta lor ar fi prea blândă în cazul deversării acestora în Cloaca Maxima, monumentalul sistem de canalizare al Romei, construit de ultimul rege etrusc al acesteia, Tarquinius Superbus. Așa și Iulian Rinder, jurnalist apostat, deversat în irelevanță de diferitele publicații la care a contribuit subminându-le prin stilul său sărăcăcios și imund, presărat cu vestigiile urii sale față de Brașov și față de brașoveni. Care mai apoi l-au împins, pe bună dreptate, pe canalele de scurgere ale redacțiilor de presă, pe unde vremelnic a sălășuit parazitând corpul redacțional sănătos. Nu pentru că nu-și revenea din tulburările sale bahice continue și previzibile, ci pentru că nu contenea a-și tranzacționa scrijeliturile anoste și nedocumentate pentru deplorabila „șpăguță”, cum i se adresa chiar el declasantei îndeletniciri de chibuț, aceea de a-și umple micuțul său buzunăraș hulpav și meschin de deasupra turului pantalonilor. Motiv pentru care și subsemnatul a trebuit să-l scot în decor și de la Replica Brașovului, și de la InfoBrașov, unde dețin funcția respectabilă și neeșuată de redactor-șef de cinci ani, nu cum încearcă vermicularul Rinder să sugereze contrariul. Privind înapoi cu mânie, contemplându-și viața trăită în miciună, mințindu-i pe toți cei din jur, scoborându-se până în cele mai întunecate cotloane ale decrepitudinii sale morale, Iulian Rinder se dezvăluie pe sine ca fiind un subprodus botoșănean aclimatizat accidental și incomplet la Brașov, de care noi, brașovenii, ne-am fi putut…lipsi. Predestinat să eșueze perpetuu în troaca finalității fără destin a suinelor de la Comtim.
Acum, care instituție de presă e mai respectabilă, InfoBrașov, care este cel mai vechi cotidian online din Brașov, împlinind anul trecut 20 de ani de la lansare, sau blogul pestilențial lovit de filoxera rătăcirii supt-intelectuale a fostului jurnalist Iulian Rinder? Argumentul.ro, cel mai important și mai audiat ziar online de investigații din Brașov, denumit cu obrăznicie de incultul agramat menționat mai sus ca fiind o „hazna”, asta după ce a fost dat afară și de acolo din pricină de lene endemică, sau emanațiile sale sulfuroase regurgitate pe blogul ce nu depășește anvergura scării sale de la bloc? Cât despre considerațiile lui suburbane despre cariera mea de jurnalist la patru ziare locale și trei centrale, între care la Jurnalul Național am evoluat vreo șapte ani, precum și la trei televiziuni brașovene, istoria precizează aportul adus timp de 25 de ani de subsemnatul jurnalismului liber și nealterat de șpăgi umilitoare, în vreme ce în cazul lui Rinder, nu. Asta, ca să nu mai reamintesc statura mea de prefect performant și nesupus politic, de acum un sfert de secol, aspecte care pot fi mărturisite de brașovenii trăitori pe atunci, în timp ce loaza amintită mai sus nu depășise stadiul de gândire creatoare a celenteratelor nevertebrate din cambrian, aflate în depresie psihică(sic!).
Tot ceea ce caracterizează deversările însăilate și incoerente ale lui Rinder pe blogul său despre George Scripcaru, este ura nedisimulată a caricaturii jurnalistice ce se află, datorită indisponibilității actualului primar de a contribui la buzunărașul mic și meschin al acestuia, acum vreo 25 de ani. În timp ce divergențele subsemnatului cu actualul primar, manifestate mediatic ani de zile atât în presa centrală, cât și în aceea locală, au ca fundament un conflict politic ce împlinește anul viitor 30 de ani, desigur o motivație nevalidă din parte-mi. Însă, nu putem eluda realitatea contingentă, aceea a exonerării de răspundere penală a acualului primar de către toate instanțele brașovene și nu numai, fapt pe care un jurnalist cu un discernământ rezonabil trebuie să-l accepte, chiar afectat de tristețe profesională. Doar că, așa cum îi spunea lui Iulian Rinder un apropiat comun, „Iuliane, tu ești cel mai fericit, pentru că neavând discernământ, nu răspunzi penal!”. Acum nici atât, reciclat neoleninist în umbra intereselor politice ale progresistului Coliban.
Acu, departe de mine gândul de a clasifica psihiatric nulitatea jurnalistică în speță, este de competența unui psihiatru, mai curând a unei secții întregi de psihiatri, să se pronunțe asupra stabilității clinice, sau a instabilității acesteia, referitor la personajul discutat mai sus. Mai ales că prezintă fracturi nejustificate de memorie recentă, nu eu începând vreo dispută anostă și plictisitoare cu ipochimenul în cauză, ci acesta acum șase zile, cu un limbaj degenerativ greu de descris și într-o crâșmă din împrejurimile cvartalului său. În fapt, aceasta fiind contribuția perenă a lui Iulian Rinder la presa brașoveană, stăruința acestuia prin limbajul său puțin, dar simplu, marcat de necunoașterea gramaticii limbii române, de a coborâ nivelul discursului jurnalistic în subteranele suburbane ale presei rebutate. Doar că, vremurile s-au schimbat prin înnoirea discursivă a presei, iar în ce-l privește pe Iulian Rinder, i se circumscrie perfect epigrama:
„E în soarta boului,
Vițel adult,
Să stea la poarta Noului,
Nițel mai mult.”
Orice adecvare a epigramei cu personajul discutat mai sus nu este deloc întâmplătoare.
Libiu Mateescu ★ Argumemtul.ro
04.09.2025
