În data de 24.03.2026, pe pagina de
Facebook a unei ONG conduse de către un fost pușcăriaș prins în flagrant
cu o șpagă de 70.000 euro, condamnat și reabilitat judiciar, aspect
care l-a transformat practic într-un haiduc al siguranței orășenești, au
fost publicate două fotografii în care un angajat al Poliției Locale
Brașov se etala cu o pereche de cătușe intimidând o doamnă venită,
probabil, să-și achite sau să-și rezolve problemele cu Direcția Fiscală.
Menționăm încă de la început faptul că nu
agream atitudinea respectivului polițist local, nu mai departe de trei
zile în urmă redacția noastră combătând un caz similar în care au fost
implicați angajați ai celor două instituții din administrația
brașoveană. Ceea ce nu a stârnit însă aceeași indignare este latura mai
puțin legală a apariției acestor fotografii în spațiul public. Acestea
sunt, în mod evident, capturi dintr-o filmare surprinsă de camerele de
supraveghere amplasate în interiorul sediului Direcției Fiscale Brașov.
Publicarea imaginilor din sistemele de
supraveghere ale unei instituții publice pe rețelele sociale, fără
autorizație, reprezintă o faptă gravă care încalcă mai multe paliere
legislative. În primul rând, vorbim despre încălcarea GDPR (Regulamentul
UE 679/2016), cea mai frecventă și costisitoare abatere. Imaginile
video sunt considerate date cu caracter personal, iar lipsa unui temei
legal este evidentă, întrucât prelucrarea acestora, respectiv extragerea
și postarea, se poate face doar în scopuri precise, cum ar fi
securitatea. Postarea pe Facebook depășește clar scopul inițial, iar
sancțiunile pot fi severe, Autoritatea de Supraveghere a Datelor
(ANSPDCP) putând aplica amenzi administrative extrem de mari, atât
instituției, cât și persoanei responsabile.
În
al doilea rând, este încălcată Legea nr. 333/2003 privind paza
obiectivelor, care reglementează modul în care sunt gestionate sistemele
de alarmă și supraveghere. Confidențialitatea acestor imagini este
esențială, ele fiind destinate exclusiv probatoriului în cazul unor
infracțiuni și putând fi predate doar poliției sau organelor judiciare,
nu publicului larg. Extragerea imaginilor de către o persoană care nu
are această atribuție în fișa postului constituie o încălcare clară a
protocoalelor de securitate.
De asemenea, Codul Civil, prin articolele
71-75, protejează dreptul la viață privată și dreptul la propria
imagine. Publicarea feței unei persoane fără acordul acesteia, chiar
dacă aceasta se află într-un spațiu public, poate conduce la acțiuni în
instanță. Persoana filmată poate solicita daune morale, invocând
atingerea adusă onoarei și reputației.
Nu în ultimul rând, fapta poate căpăta și
valențe penale, în baza articolului 226 din Codul Penal privind violarea
vieții private. Dacă imaginile provin dintr-un spațiu considerat privat
sau dacă prin publicare se produce o vătămare gravă persoanei,
sancțiunile pot include amendă penală sau chiar închisoare. În cazul în
care persoana implicată este angajat al instituției, aceasta poate fi
acuzată și de divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau
nepublice.
În acest context, întrebarea care se impune este cum a ajuns ONG-ul condus de către „onestul pușcăriaș” în posesia acestei filmări, publicată, cel mai probabil, fără acord în spațiul public?
Fără a formula acuzații înaintea unei cercetări, răspunsul poate fi intuit prin două variante. Prima ar fi că „cinstitul șpăgar”,
restaurat din punct de vedere penal și aflat ACUM la conducere, este
fratele unei angajate a Direcției Fiscale Brașov, inspector în cadrul
instituției.
A doua variantă îl implică pe același „imaculat ocnaș”,
care are în instituție o nepoată angajată ca și consilier juridic,
persoană care cu certitudine cunoaște prevederile legale, dar care cel
puțin din punct de vedere moral, îi este profund îndatorată, deoarece „pușcăriabilul” i-a donat în anul 2013, chiar în timpul „prizonieratului”,
un apartament de 81,31 mp situat în centrul Brașovului, actele fiind
semnate în Penitenciarul Codlea și legalizate de un cunoscut notar
public al orașului.
Fără a insista asupra identității persoanei care ar fi „sifonat” informațiile către „victima flagrantului”
de luare de mită, indiferent care dintre aceste angajate ale Direcției
Fiscale și-ar fi ajutat ruda, cert este că o asemenea operațiune nu
putea avea loc fără complicitatea unui angajat din departamentul IT al
instituției.
Până la eventualele cercetări interne, care se impun cu necesitate, nu putem decât să solidarizam și sa apreciem rolul de „indispensabil justițiar”
al urbei, care din când în când, mai împrumută denumiri deja existente
și își înregistrează substantive comune, pretinzând că acestea
reprezintă mărci înregistrate ale propriei persoane.
★ 25.03.2025 ★
