Declarațiile publice anterioare ale Arianei-Oana Bucur merg în aceeași direcție, aceasta criticând subdimensionarea resursei umane din preuniversitar și imposibilitatea ocupării unor posturi auxiliare și nedidactice.
„Atrag
atenția asupra unei situații cu consecințe directe asupra
siguranței celor mai mici copii din educația timpurie:
subdimensioarea personalului nedidactic și auxiliar din creșe,
agravată de efectele Legii nr. 141/2025, asupra Legii învățământului
preuniversitar nr. 198/2023.
O
problemă structurală, agravată de măsurile de austeritate
Încă
din 2022, prin HG nr. 566/2022 privind Metodologia de organizare și
funcționare a creșelor, legiuitorul a renunțat la un normativ clar
care să stabilească raportul între numărul de angajați și
numărul de copii la grupa de antepreșcolari și/sau preșcolari –
spre deosebire de reglementarea anterioară (HG 1252/2012), care
prevedea un raport minimal angajat/copil. Această lacună a fost
semnalată încă de la adoptare de sindicate și de părinți, însă
a fost lăsată nerezolvată.
Peste
această vulnerabilitate s-au suprapus, din vara anului 2025,
măsurile fiscal-bugetare impuse prin Legea Bolojan nr. 141/2025,
care au dus la înghețarea ocupării posturilor pentru personalul
didactic auxiliar și nedidactic din unitățile de învățământ,
inclusiv din creșe.
Servicii
integrate care nu pot fi asigurate cu personal fragmentat
Legislația
definește creșa ca unitate care oferă copiilor antepreșcolari
servicii integrate de educație, îngrijire și supraveghere. Această
integrare presupune, obligatoriu, prezența simultană și
complementară a mai multor categorii de personal: cadrul didactic,
personal medical (medic/asistentă medicală), administrator
financiar, administrator patrimoniu, bucătar (la program prelungit –
ajutor de bucătar), îngrijitoare și/sau infirmiere – fiecare
acoperind o nevoie pe care nicio altă categorie nu o poate suplini.
În
condițiile blocării concursurilor de ocupare a posturilor vacante
din instituțiile publice (art. XXII, Legea nr.141/2025) și
reducerii posturilor în general, un director de creșă ajunge însă
să fie pus în imposibilitatea de a opta rațional între aceste
categorii: nu poate alege între a avea asistentă medicală sau
îngrijitoare suficiente, între personal de bucătărie sau personal
administrativ, pentru că fiecare dintre aceste funcții acoperă
o componentă legal obligatorie
și, mai important, o
nevoie reală și imediată a copilului.
Serviciul integrat nu poate fi asigurat „pe bucăți” – o creșă
nu poate funcționa în siguranță cu bucătărie completă și
îngrijitoare insuficiente, după cum nu poate funcționa nici
invers. Această alegere imposibilă nu ar trebui să cadă niciodată
în sarcina unui director de unitate școlară, ci este
responsabilitatea statului de a asigura resursa umană necesară
pentru toate componentele serviciilor de educație.
Un
decalaj orar care nu a fost niciodată rezolvat
La
această presiune structurală se adaugă o problemă rareori
discutată public: un copil înscris la programul prelungit petrece
la creșă până la 10 ore pe zi, în timp ce programul normal de
lucru al unei îngrijitoare este de 8 ore. Metodologia actuală
prevede normarea pe ture doar pentru personalul didactic de predare,
în cazul programului prelungit – nu și, în mod clar și
obligatoriu, pentru personalul nedidactic și auxiliar.
În
practică, această diferență de 2 ore pe zi trebuie acoperită fie
prin ore suplimentare neplătite corespunzător, fie prin schimbarea
persoanei care se ocupă de copil la mijlocul zilei, fie, cel mai
adesea, prin pur și simplu a lăsa un interval fără personalul
nedidactic complet prezent. Niciuna dintre aceste soluții nu este
acceptabilă pentru copii de vârstă antepreșcolară, la care
continuitatea
îngrijirii și atașamentul față de adultul familiar sunt
esențiale atât pentru siguranță, cât și pentru dezvoltarea
emoțională.
Întrebarea este simplă și nu a primit niciodată un răspuns
instituțional clar: cine are grijă de copil în acele două ore în
care programul lui depășește programul de lucru al îngrijitoarei?
Efectivele
mărite la grupă — un argument suplimentar
Tot
prin Legea nr. 141/2025 (art. 23 din Legea nr. 198/2023, astfel cum a
fost modificat) a fost majorat și numărul de copii admis într-o
grupă de educație timpurie antepreșcolară: grupa mică a crescut
de la un interval de 5-9 copii (medie 7) la 7-11 copii (medie 9), iar
grupele mijlocie (10-17) și mare (10-22) au urmat aceeași tendință
de creștere cu câte 2 copii în medie. Prin excepție, art.23
alin.(6), prevede că efectivele la grupă se pot majora cu cel mult
4 copii peste maximul menționat la art.23 alin. (1) lit.”a”!
Această
majorare nu este un argument separat, ci unul care se adaugă și
amplifică gravitatea celor semnalate: dacă efectivele la grupă
cresc, iar personalul nedidactic și auxiliar rămâne blocat sau
redus, raportul real între numărul adulților raportat la numărul
copiilor se deteriorează din două direcții simultan — mai puțini
îngrijitori/infirmiere, pentru mai mulți copii. Majorarea
efectivelor la grupă face cu atât mai necesară, asigurarea unui
număr corespunzător de îngrijitoare și/sau infirmiere, pentru a
acoperi nevoile de supraveghere, igienă și îngrijire individuală
pentru un număr mai mare de copii antepreșcolari.
Investiții
europene care riscă să nu fie eficiente fără personalul aferent
Un
aspect suplimentar privește chiar creșele nou construite prin
fonduri europene. Guvernul demis a aprobat prin memorandumul din 21
mai 2026, scoaterea la concurs a 859 de posturi necesare
operaționalizării celor 34 de creșe noi (621 posturi finanțate
prin Programul „Sfânta Ana”/PNRR, 238 pentru cele din Programul
național de construcții de interes public sau social).
Memorandumul
precizează însă, explicit, că aceste angajări se realizează „cu
încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget, fără
suplimentarea fondurilor aprobate pentru asigurarea drepturilor
salariale ale personalului încadrat” — condiție impusă chiar
prin art. XXII alin. (10)-(12) din Legea nr. 141/2025. Cu alte
cuvinte, chiar și posturile aferente unor investiții finanțate din
fonduri europene, menite tocmai să crească rata de participare a
copiilor în educația timpurie, rămân subordonate acelorași
plafoane bugetare de austeritate care afectează restul rețelei de
creșe.
Riscul
ca aceste investiții necesare și bine-venite să nu poată fi puse
pe deplin în valoare este foarte mare: o creșă nouă, construită
și echipată, dar operaționalizată cu personal insuficient sau
incomplet distribuit pe categorii (didactic, medical, îngrijire,
bucătărie), nu își poate îndeplini misiunea de servicii
integrate de educație, îngrijire și supraveghere. Investiția în
infrastructură nu este suficientă atât timp cât finanțarea
posturilor rămâne captivă acelorași constrângeri care au generat
criza de personal semnalată deja în instituțiile de învățământ
existente.
Riscul
aplicării neunitare, în lipsa unor norme elaborate de Minister
Atât
timp cât Ministerul Educației și Cercetării nu elaborează norme
metodologice clare și obligatorii pentru încadrarea personalului
nedidactic și auxiliar din unitățile școlare, în special din
creșe și grădinițe, conform reorganizării rețelei școlare, cu
stabilirea raportului angajat/copil, modul de normare pe ture și
modul de acoperire a programului prelungit – fiecare unitate de
învățământ este lăsată să găsească, de la caz la caz,
propriile soluții organizatorice.
Riscul
unei asemenea absențe normative este aplicarea neunitară la nivel
național: copii de aceeași vârstă, cu aceleași nevoi, ajung să
beneficieze de un grad de siguranță diferit în funcție de
județul, de primăria sau, uneori, chiar de conducerea unității de
învățământ de care aparțin. Aceasta
transformă siguranța unui copil antepreșcolar dintr-un drept
garantat prin lege într-o variabilă dependentă de resursele locale
și de interpretarea discreționară a fiecărei unități – o
situație incompatibilă cu principiul egalității de șanse pe care
întregul sistem de educație timpurie ar trebui să îl garanteze.
Astfel,
solicit în regim de urgență:
-
Introducerea,
prin completarea HG nr. 566/2022, a unui normativ obligatoriu de
personal raportat la numărul de copii pe grupă, care să acopere
distinct fiecare categorie de personal – didactic, medical,
îngrijire, bucătărie – fără a permite compensarea unei
categorii pe seama alteia; -
Deblocarea
de urgență a unui număr de posturi de personal nedidactic și
auxiliar strict necesar unităților școlare (posturi care nu sunt
incluse în categoria posturilor unice), care să fie exceptate
explicit de la măsurile de restricționare a angajărilor; -
Reglementarea
explicită a normării pe ture pentru personalul nedidactic și
auxiliar (îngrijitor creșă, pedagog școlar, supraveghetor de
noapte), astfel încât acoperirea integrală a programului să nu
depindă de bunăvoința sau de suprasolicitarea angajaților; -
Elaborarea,
de către Ministerul Educației și Cercetării, a unor norme
metodologice unitare, aplicabile tuturor unităților de învățământ,
astfel încât siguranța copiilor să nu depindă de interpretări
sau soluții organizatorice diferite de la o unitate la alta; -
Consultarea
reală a sindicatelor din domeniu și a reprezentanților părinților
înainte de orice nouă măsură care afectează organizarea și
funcționarea unităților școlare.
Educația
timpurie de calitate nu poate fi construită pe reduceri de personal
care pun în pericol siguranța fizică a copiilor. Guvernul are
obligația de a corecta aceste efecte înainte ca ele să producă
tragedii.” – a declarat doamna Ariana Bucur pentru Argumentul.ro
(P) * 23.09.2026