Începem materialul de astăzi prin a ne scuza absenta ultimelor zile din peisajul online, atât de adorat de catre „dricarul” Brașovului și de menajeria din jur, iar în speranța că acestea se vor accepta, motivăm absența cu mentiunea că, am fost nevoiți să ne pregătim pentru un cadou și o urare de La Mulți Ani (cu suspendare sau executare – în funcție de recidivă, bineînțeles daca va fi cazul…) pentru o făptură care de multă vreme nu a mai fost prezent pe la o unitate turistică din Mamaia…
Pe cei care nu-l cunoașteți, vă felicităm!!!
Vedeta noastră de astăzi este Vopsita de Sfântu Gheorghe, recordmena la plângeri penale de până acum, din întreg mandatul lui Allien Colivan, care, profund atinsă de nostalgie, în acest weekend a avut prima oră de practică, unde a putut să vadă (pe viu) cum arată un muzeu.
Oare au fost și Amurali cu ea?!?…
Tânăra „victimă discriminată” de sub Tâmpa a vizitat Muzeului Amintirilor din Comunism.
Nu dorim să redăm spusele și gândurile așezate de către dânsa în mediul virtual, pentru a nu genera impresia că este o … nostalgică, fiecare este liber să-și expună părerea, fără a fi considerat un lucru cu caracter ilicit.
Nu stim ce a învățat duduia din aceasta experiență, dar dacă ne raportăm la era comunistă din România, iar anumite persoane „și-ar dori să n-o fi trăit”, noi dorim să ne aducem contribuția la îndeplinirea dorințelor acestor persoane care „și-ar fi dorit să n-o fi trăit„, sugerându-i „duoamnei” să schimbe numele a două străzi.
Str. 13 decembrie și str. Dobrogeanu Gherea…
De ce?
În 13 decembrie 1918 greva tipografilor din București, PRO BOLSEVISM și sub pretextul muncitoresc, a fost reprimată în sânge de către armata regală. În perioada comunistă data de 13 decembrie, în semn de omagiu prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2.733 din 11 decembrie 1968 a fost declarata Ziua Tipografilor. (Pentru mai multe detalii, o invităm să acceseze http://www.Google.ro).
Constantin Dobrogeanu-Gherea a fost un scriitor și fruntaș socialist român de origine evreiască. Numele lui real era Solomon Katz. A contribuit la editarea unor reviste precum ”Contemporanul”, ”Revista socială” și ”Critica socială”.
A fost unul dintre membrii marcanți ai Partidului Social Democrat Român, un critic literar prodigios, cunoscut pentru polemica sa cu Titu Maiorescu.
Sperăm că spusele lui Lev Troțky: „Din 1890, Gherea a condus prima generație de muncitori socialiști români spre învățăturile marxismului”, să nu fie un impediment prea important în luarea acestei decizii, iar pentru a-i ușura munca duduii, putem veni cu sugestii.
Spre exemplu: strada care în urmă cu mai bine de 80 de ani a fost folosita și pistă de aterizare, de cuvință ar fi să se numească Str. Allen Coliban. Vizibile fiind avioanele ce decolează atunci când primarul nostru deschide gura. Sau poate, Str. Aproape Principesa Nico C. Cirjan; în semn de recunoștință pentru intențiile pacifisto-relaxante ale Altetei Sale Regale.
Tot la fel de bine, considerăm că potrivit ar fi, ca strada ce face legătura între centrul Brașovului și cartierul Valea Cetății, să se numeasca Dragoș David, având în vedere complexitatea, dificultatea de trecere și eternitatea din care dăinuiesc, atât strada cât și personajul.
Sau poate, de cuviință pentru traseismul de care a dat dovadă și pentru modul în care execută ordinele, răsunătorul nume al Neatarnatului Nanu.
Iar pentru ca anumite minți „iliminati uăi„, să nu purceadă la creație și să ne trezim din nou cu o completare la cererea de chemare în judecată, trebuie să specificam faptul că, neatarnat înseamnă independent.
Dar cum în cazul „lătrăului” pentru ecologie, independența a fost doar un vis spulberat ercticic în POZIȚIA 17 la alegerile pentru Consiliul Local, și ținând cont de faptul că angajarea în primăria condusă de „groparul” orașului a avut o escală pe la Agenția Metropolitană a „baciului” David, fără a avea intenția de a-l jigni sau denigra, prezentând doar adevarul, voi rămâne la sintagma „agariciul politic”. ăăă… pardon!!! cu scuzele de rigoare față de „tipograful” interjudețean Iulian Rinder, „maistrul” meu emerit de arte și ceremonii, inventatorul expresiei, mă voi anina la „ATÂRNICIUL politic”!…
În speranța că „singura doamnă” vice-„plecăciune” va alege cu celeritate o nouă denumire printre „bălțatele” din habitatul octoposular al Eroilor și că de această dată IPOCHIMENUL Nanu va izbuti să deschidă un DEX spre a vedea semnificația termenului fără sa mai creadă că miliardele cresc prin copaci, așteptăm cu nerăbdare hotărârile luate de către „adormitul” din jilțul primăresc, transmițându-le totodată „Salutari de la Andone!”.
Pamflet ● Răzvan Negrea ● 05 aprilie 2022