Flavia Boghiu, alias „Pomoanageoaica de la Nürnberg”,
fost viceprimar al Brașovului, demonstrează încă o dată că realitatea
juridică și bunul-simț administrativ sunt pentru alții. În timp ce este
trimisă în judecată pentru abuz în serviciu, în dosarul Catacombelor –
fapt consemnat oficial, nu zvon de stradă – doamna Boghiu anunța senin
la un post de radio că nu exclude ipoteza să candideze la Primăria
Brașov.
Culmea, aceasta nu vrea să se apere în instanță, nu vrea să
lămurească acuzațiile, nu vrea să explice brașovenilor ce a căutat
administrația în catacombe, ea nu exclude ideea de a candida. Asta nu
mai e ambiție politică, ci este cu adevărat sfidare și nesimțire la
adresa brașovenilor.
Vorbim despre „Viceprimarul Zoom” care
dăduse administrației o pauză, dar mai ales de scena grotească a
ședinței de Consiliu Local în care Flavia Boghiu apărea online din
Nürnberg, aruncând ironii despre cum mâncase ea „pomenile” de la alții, ca și cum Primăria Brașov ar fi fost un grup de WhatsApp, nicidecum o instituție publică.
În timp ce orașul avea probleme reale, ea era în deplasare externă și
cu replici de bodegă, demonstrând un lucru simplu: funcția era mare,
responsabilitatea era mică.
Ca tabloul să fie complet, merită amintit și un episod intens
comentat în spațiul public de pe vremea când era măritată, dar nu cu
primăria, mașina Primăriei Brașov – celebrul Duster – ar fi fost văzută
parcată frecvent în zona Avangarden, în timpul unor vizite nocturne
descrise ironic de critici drept „ședințe de învățat administrație de război”.
Destinația? Radu Hossu, personaj cunoscut pentru postura sa de „erou”, „strateg” și „comunicator de criză”,
prezentat în cercurile apropiate drept mentor informal. Desigur, nimeni
nu susține oficial că era vorba de activități administrative, dar
simplul fapt că o mașină a Primăriei apărea constant într-un context
privat, noaptea, ridică întrebări legitime despre amestecul dintre
funcția publică și împerecherile personale.
Într-o administrație care predica moralitate, transparență și „altfel de politică”,
aceste episoade au rămas nici explicate, nici asumate, dar perfect
reprezentative pentru dubla măsură practicată: reguli dure pentru alții,
relax total pentru „ai noștri”.
Cu toate acestea, poate cel mai grav episod al carierei din care „discriminata”
a ieșit cu coada între picioare, rămâne tentativa de a da presa afară
din sala de ședințe a C.L. Brașov. Un gest direct anticonstituțional, o
un pumn înfipt adânc în gură peste Articolul 30 din Constituția României
și un semnal clar că transparența o deranjează.
Rezultatul?… Avocatul Poporului a intervenit oficial, Boghiu a fost
pusă la punct, iar Coliban primarul, a fost nevoit să-i explice lucruri
elementare despre administrație și lege, viceprimarului care trebuie
școlit public ca să nu mai încalce Constituția și să înțeleagă faptul că
ea nu este o victimă, ci este o problemă.
Subalternă perfectă, simbol al incoerenței duse la extrem,Flavia
Boghiu a fost produsul politic al lui Allen Coliban, primarul care a
reușit performanța să declare în Parlament că, la 10 ani, el „se gândea să facă o revoluție”.
Probabil,
din aceeași școală de gândire vine și ideea că un inculpat pentru abuz
în serviciu este potrivit să conducă un municipiu, iar #Fără penali în funcții publice
a fost doar un slogan prin care, timp de 4 ani, au făcut doar circ în
Brașov. În logica acestui grup, dosarul penal este doar un detaliu,
Constituția e opțională, iar administrația e ceva ce înveți după ce ești
sancționat.
Pe cale de consecință, Flavia Boghiu nu este discriminată, este
demascată. Ea nu este o victimă a sistemului, ci este un simbol al
iresponsabilității politice, iar ideea că din boxa acuzaților visează la
fotoliul de primar, spune totul despre cât de jos pot coborî
standardele atunci când bunul-simț dispare complet din peisaj.
Brașovul nu are nevoie de cai verzi pe pereți!!!
Are nevoie de administrație fără dosare penale!!!