Reforma planurilor-cadru pentru liceu: echilibru între modernizare, autonomie și echitate
·Răzvan Negrea
Reformarea
planurilor-cadru pentru liceu, propusă recent de Ministerul
Educației și Cercetării, deschide o etapă necesară și curajoasă
de modernizare a învățământului secundar.
Documentul aflat în dezbatere publică aduce atât oportunități de
adaptare la nevoile secolului XXI, cât și provocări ce trebuie
atent calibrate pentru a nu adânci inechități sau tensiuni în
sistem. Una dintre mizele fundamentale ale acestui proces este corelarea dintre
competențele-cheie definite la nivel european
și atributele
profilului de formare al absolventului,
așa cum sunt conturate în noua arhitectură curriculară.
În
acest context, câteva repere conceptuale și operaționale consider
că merită reliefate:
1.
Un cadru care privilegiază flexibilitatea și autonomia
instituțională
Poate
cea mai notabilă schimbare este diminuarea
numărului de ore din trunchiul comun (TC), pentru clasele a XI-a și
a XII-a, în favoarea
curriculum-ului de specialitate (CS) și curriculum-ului la decizia
elevului din oferta școlii (CDEOȘ).
Este
de remarcat și faptul că în cadrul bugetelor de ore din trunchiul
comun (TC), programele
școlare vor integra obligatoriu cele 19 teme de educaţie, aferente
celor 7 arii curriculare, pentru care este precizat și nivelul de
integrare, ore ce pot fi desfășurate de către cadrele didactice
sau de către specialiști în domeniile respective.
Un
element care contribuie la autonomia curriculară pe segmentul
curriculum-ului de specialitate, îl constituie componenta flexibilă
a curriculum-ului de
specialitate (CS
flexibil), ce include discipline/module de specialitate și alocări
orare la decizia unității de învățământ, în cadrul
parteneriatelor dezvoltate de școală, într-un domeniu sau mai
multe domenii de competență în specializare (de ex. Studiul
intensiv/ extins al unei discipline sau grup de discipline).
De
asemenea, curriculum-ul
la decizia elevului din oferta școlii
(CDEOȘ) se poate operaționaliza prin alegerea de către elev a unor
opționale care pot fi de aprofundare, noi discipline/module de
pregătire, opționale integrate sau de inserție profesională, ce
vor putea fi desfășurate prin reorganizarea efectivelor de elevi pe
grupe, după opțiunile exprimate.
Această
abordare este salutară, întrucât permite construirea
unor parcursuri educaționale personalizate,
în care liceenii își pot aprofunda domeniile de interes și se pot
pregăti mai eficient pentru trasee de pregătire profesională, fie
ele universitare sau nonuniversitare.
2.
Actualizarea planurilor, o necesitate amânată de foate mult timp
În
contextul în care structura actuală a planurilor-cadru pentru liceu
a fost elaborată, pentru cele mai multe filiere, profiluri și
specializări/calificări, în perioada 2004–2009, reactualizarea
planurilor-cadru era imperativă. Dinamica socio-economică,
digitalizarea, schimbările din piața muncii, dar și noile
paradigme educaționale (competențele-cheie, educația STEM/ȘTIAM,
învățarea pe tot parcursul vieții) impun o
regândire curriculară profundă.
În
acest sens, noile planuri-cadru recuperează vechi decalaje:
reintroduce în mod echilibrat dimensiuni
culturale și identitare
(gramatica limbii române, istoria națională, geografia), în
paralel cu extinderea
disciplinelor de profil,
susținute de comunitățile academice și profesionale.
3.
Dar ce facem cu echitatea?
Adevărata
provocare nu constă în cât de „bune” sunt planurile-cadru pe
hârtie, ci în ce
măsură pot fi implementate echitabil la nivelul întregii țări.
Colegiile și liceele cu rezultate bune și foarte bune în examene
și competiții, vor putea construi cu ușurință oferte opționale
atractive, cu profesori calificați, infrastructură digitală și
resurse de învățare. În schimb, cele din mediile vulnerabile sau
dezavantajate, riscă să ofere doar variante minimale sau pur
formale ale curriculum-ului opțional.
Această inechitate structurală
trebuie compensată prin măsuri de:
sprijin financiar dedicat
pentru formarea profesorilor și dezvoltarea ofertei CS și/sau
CDEOȘ;
monitorizare atentă a
implementării, monitorizare a
alfabetizării funcționale
și nu în ultimul rând, prin sisteme
de identificare, sprijin și monitorizare a elevilor în risc de părăsire timpurie
a școlii, pentru
prevenirea abandonului; măsuri obligatorii pentru a preveni eșecul
școlar, discrepanțele în cadrul unui județ, între județe sau
între filiere;
pilotare extinsă și
realistă în toate
tipurile de licee – teoretice, tehnologice și vocaționale.
4.
Norma didactică și statutul profesorului, teme sensibile
Un
alt efect indirect – dar esențial – al acestei reforme este impactul asupra normei
didactice. Reducerea
orelor obligatorii la unele discipline, alegerea de către elevi a
disciplinelor opționale într-o pondere mai mare, poate duce la scăderea unor norme
didactice și la tensiuni în sistem.
Este
vital ca Ministerul Educației și Cercetării să comunice clar
aceste implicații și să ofere măsuri compensatorii:
formare profesională
/reconversii /conversii pentru noi discipline sau specializări
interdisciplinare sau multidisciplinare;
mobilitate profesională
susținută de instrumente reale, nu doar de reglementări
birocratice.
5.
Un bacalaureat incert pe un fundal în schimbare
Reforma
curriculară trebuie însoțită de
o reformă coerentă a evaluării finale a liceului –
Bacalaureatul. Elevii
trebuie să știe dacă și cum opțiunile lor curriculare vor conta
în evaluarea finală – un aspect foarte important care poate
motiva/ demotiva elevii, existând riscul ca opționalele să fie
ignorate sau considerate „neesențiale”, subminând întregul
spirit al personalizării formării inițiale.
Concluzie
Noile
planuri-cadru oferă o ocazie
reală de modernizare și recalibrare a liceului românesc,
dar trebuie dublate de:
transparență în legătură
cu viitorul Bacalaureatului,
și,
evaluări anuale de impact,
nu doar la finalul ciclului.
Reforma
nu este despre ore în plus sau în minus, ci despre ce
fel de absolvent vrem să formăm în România anului 2030.
Iar pentru acest deziderat, trebuie să începem de azi cu pași
curajoși, și în egală măsură responsabili.
