De când s-a trezit primar peste Brașov, trântorul Coliban a descins în primărie însoțit de un aghiotant de partid, un bocciu, slinos și negricios, cu privire tâmp-pierdută, care guiță, nu vorbește, identificat ca Lupu Liviu Sebastian. De atunci (2020), gușa și grumazul porcului userist tare mult s-au îngroșat – consecință firească pentru orice coate goale care s-a trezit, fomistul de el, la masa plină cu de toate. Și s-a pus pe îmbuibare, bineînțeles, cu largul concurs și protecția stăpânului întunericului din primărie.
Sebică e consilierul personal, omul de bază al campionului la frecat menta pe banii brașovenilor. Pentru că nu degeaba l-am numit „Primarul Nimic”, deși i-ar fi mers și „Niciolae”, pe bipedul de companie al Cameliei Clem. No fraților, pocitania asta de Lupu e omul bun la toate pentru „CioliBan”, inclusiv e mâna de nădejde cu care curlingistul se șterge la fund de toate rahaturile. Fie de cele pe care singur le dejectează, fie de-ale altora, cu care se mânjește peste tot pe față, cu o satisfacție bolnăvicioasă, de zici că-i urmașul lui Lucifer la împachetări cu nămol pe plaja de la Techirghiol.
Tuciuriul ăsta are sub control toate liniile de comunicare ale primarului (telefoane, e-mailuri, stații de emisie-recepție etc.). Negociază orice, cu oricine în numele „Alienului”, de la probleme instituționale la combinații de partid sau pe lovele. Stabilește ordinea de zi a ședințelor de Consiliu Local – adică, pe românește, face ceva pe… secretarul angajat al municipiului și persoana care dă viză de legalitate proiectelor HCL. Dă ordine și transmite mesaje în numele primarului, face angajări, e comentator la zi pe „Feisbuc”, îi călărește cum îl taie capul cu creier mic pe funcționarii din primărie, ce să mai… nimic nu-i scapă lui grohăilă.
În plus, are o relație specială, de compatibilitate în învârteli, cu administratorul public Miron G. Adriana Laura. Dar și cu râmarii angajați de administrația Coliban-USR: rezerviștii „melețieni” și de la alte „organe”, inclusiv cei recomandați de yoghinul bivolarian în vremuri de urinoterapie, Dacian Cioloș.
O paranteză: Alenuș, unchiul Nae, scriitorul și ciripitorul de „La baie” te salută din ceruri, din cazanul cu smoală, și îți bate obrazul, că nu credea s-ajungă vreodată să te audă chiar pe tine să-i vorbești de rău pe securiști. Na, unchiașul nu e la curent chiar cu toate cele pământești, distanța bat-o vina! Ce te mai guduri tu și mai dai din coadă pe lângă unii, ce plecăciuni adânci mai faci tu în fața altora… De-ar avea el, Năică, habar de toate, ar mai muri înc-o dată, dar de oftică.
Back to… „consiglierul” Lupu. Umblă vorba pe la Poliția Locală, și nu de azi de ieri, că în acești imediat 4 ani de mandat colibanian, agariciul și-a descoperit o adevărată pasiune pentru piețele publice ale Brașovului, pe care le vizitează după ora închiderii, în mod suspect de frecvent. Prin popor e vorba aia: a băga vastu-n caraiman. Aplica-o oare, „bagabontul” de el, pe la Dacia, în Astra sau prin Tractorul? Sigur e că boacterii își dau coate de fiecare dată când îl văd sau se uită pe camerele video de supraveghere din piețe. Așa se-ntâmplă, Sebică, atunci când ai talent în a ți-i face „prieteni” tocmai pe „gaborii locali”! Au și oamenii îndatoriri de serviciu, nu-i poți condamna.
Am lăsat la final partea cea mai urât mirositoare și scârboasă din dosarul nostru – aia cu averea, cu câștigurile obținute în urma muncii depuse. Aici a sfeclit-o rău de tot guzganul userist! La intrarea în primărie era posesorul unui Audi alb, cu numărul de înmatriculare BV 72 LUP. Iar acum, din bietul salariu de câteva mii de lei cât e plătit un consilier de-al primarului, i-au mai crescut, miraculos, 2 (două) proprietăți, pe persoană fizică, ambele înregistrate fiscal în județul Tulcea. Ne referim la încă un autoturism de culoare albă (slăbiciune de manelist maroniu, ce să-i faci…), marca Suzuki (TL 72 LUP) și o casă de toată frumusețea la Sulina. Cum se justifică astea, oameni buni, din ce venituri au fost achiziționate? Păi ce credeai, vericule, că nu-ți vine și ție sorocul? Puțintică răbdare, că avem destul material să-ți dăm la operație, până la înzdrăveneală. Așadar, popcorn!