La 24 februarie 2026, Primăria
Municipiului Brașov a organizat o conferință de presă prezentată drept
unul dintre cele mai importante anunțuri privind infrastructura de
utilități din ultimii ani. Cu un limbaj triumfalist și promisiuni
ambițioase, administrația locală a anunțat demararea unui proiect în
valoare de 87.602.321 lei fără TVA pentru modernizarea și extinderea rețelelor de apă și canalizare pe 58 de străzi din municipiu.
Conform datelor prezentate public,
lucrările vizează 33 de străzi din cartierul Bartolomeu și 25 de străzi
din cartierul Tractorul. Durata contractului este de 30 de luni de la
emiterea ordinului de începere. Proiectul include reabilitarea și
extinderea rețelelor de distribuție a apei potabile, modernizarea
sistemului de canalizare și realizarea unei stații de pompare a apelor
uzate.
Până aici, nimic neobișnuit. Orașul are
nevoie de investiții, iar rețelele de utilități trebuie modernizate.
Problema apare atunci când privim mai atent cine este beneficiarul unui
contract de aproape 18 milioane de euro.
Câștigătoarea procedurii este societatea
BOG’ART SRL din București, una dintre cele mai importante companii de
construcții apă și canal din România. Informația este confirmată chiar
de companie, care a publicat pe propriul site un comunicat referitor la
semnarea contractului pentru lucrările din Brașov.
Din
punct de vedere legal, câștigarea unei licitații nu ar trebui să reprezinte în sine
niciun motiv de suspiciune. Însă contextul în care apare această
atribuire ridică numeroase semne de întrebare pe care administrația
locală nu a reușit până acum să le clarifice convingător.
Potrivit declarațiilor de avere depuse de
actualul primar al municipiului Brașov, George Scripcaru, acesta a
realizat în trecut venituri salariale chiar de la BOG’ART SRL.
Documentele oficiale arată că societatea a avut un angajat special, un
fost primar incoruptibil stăpân peste o întreagă armată de argați
coruptibili despre care vom vorbi amănunțit cu altă ocazie.
Concret, această
firmă i-a plătit lui George Scripcaru salarii, într-o perioadă de tristă
amintire în care fotoliul de edil era puțin ocupat de către Allen
Coliban. Cu alte cuvinte, între George Scripcaru și compania care a
câștigat în acest an unul dintre cele mai importante contracte din Brașov a
existat o relație profesională directă și remunerată.
În
timpul conferinței de presă din 24 februarie a.c., subsemnatul a adresat primarului una dintre
întrebările firești a vizat tocmai această situație.
Ce anume a recomandat compania câștigătoare? Care sunt elementele care
au diferențiat oferta acesteia de celelalte? Cum răspunde administrația
locală celor care observă existența unei relații profesionale anterioare
între primar și societatea desemnată câștigătoare?
Răspunsurile nu au fost însă pe măsura
importanței întrebărilor, astfel încât, vizibil prins în corzi, primarul
nu a fost în stare sa dea un răspuns concludent, acesta invocând faptul
că procedura a fost organizată de Compania Apa Brașov și nu de primăria
pe care acesta ar trebui să o conducă. O explicație formal corectă, dar
care nu răspunde nelămuririlor existente.
Pentru că aici apare adevărata problemă.
Dacă primarul nu are nicio influență
asupra deciziilor strategice luate în cadrul unei companii în care
deține 42% din sfera de interes a administrației locale, atunci
cetățenii trebuie să știe cine conduce cu adevărat aceste procese și
cine își asumă răspunderea pentru contracte de zeci de milioane de lei.
Dacă, dimpotrivă, influența există, atunci standardele de transparență
trebuie să fie cu atât mai ridicate atunci când beneficiarul unui
asemenea contract este o companie cu care edilul a avut legături
profesionale directe.
Mai pe românește, în această situație, deducem două ipoteze:
Ori primarul este un nimeni pe lume și
subalternii săi organizează licitații după cum îi taie capul, fără să
dea un mc de apă pe „ordonanțele” lui, ori primarul coordonează din umbră și este părtaș la această ingenioasă recompensare a fostului său angajator.
Această situație este cu atât mai
sensibilă cu cât atribuirea contractului vine într-o perioadă de
reorganizare (cu iz penal) și schimbări importante în structurile de conducere ale
Companiei Apa Brașov. Într-un asemenea context, orice aparență de
apropiere între factorul politic și beneficiarul unui contract public
major ar fi trebuit anticipată și explicată în detaliu. iar aceasta, în
timp ce brașovenii au primit răspunsuri generale și trimiteri către
proceduri administrative pe care foarte puțini cetățeni le pot verifica
în profunzime.
Întrebarea care rămâne este una simplă: dacă orice altă companie ar fi câștigat acest contract, ar fi existat aceeași lipsă de explicații?
Sau tocmai legătura profesională anterioară dintre primar și societatea
câștigătoare impunea un exercițiu suplimentar de transparență?
Nimeni
nu poate afirma, în lipsa unor probe, că atribuirea contractului a fost
influențată sau că procedura nu s-a desfășurat legal. Însă la fel de
adevărat este că administrația publică nu trebuie să evite doar
conflictele de interese reale, ci și situațiile care pot genera aparența
unui conflict de interese.
Iar atunci când un fost angajator al
primarului obține un contract de aproape 88 de milioane de lei într-unul
dintre cele mai importante proiecte de infrastructură ale orașului,
simpla afirmație că „licitația a fost organizată de altcineva”
nu este suficientă pentru a închide discuția, ci dimpotrivă. Este exact
momentul în care administrația are obligația să ofere mai multe
explicații, nu mai puține.
În final, întrebarea care cu siguranță îi arde la buzunar cel mai mult și pe care brașovenii au dreptul să o adreseze este: de
ce a fost necesară contractarea unei societăți externe pentru
realizarea acestei lucrări, în condițiile în care Compania Apa Brașov
este tocmai operatorul specializat în domeniul alimentării cu apă și
canalizării?
Dacă societatea dispune de personal
calificat, expertiză tehnică și resursele necesare pentru gestionarea
infrastructurii de apă și canal, atunci administrația ar trebui să
explice clar de ce această investiție nu a putut fi realizată prin
propriile structuri. Cu atât mai mult cu cât consumatorii din Brașov
plătesc un tarif de 17,03 lei/mc pentru apă și canalizare, unul dintre
cele mai scumpe din România, fiind îndreptățiți să se întrebe dacă
aceste costuri reflectă și capacitatea operatorului de a executa lucrări
de asemenea anvergură sau dacă, în practică, astfel de proiecte sunt
transferate către firme private pe cheltuiala indirectă a cetățenilor.
Transparența privind motivele acestei externalizări este esențială
pentru a înțelege dacă soluția aleasă a fost cu adevărat cea mai
eficientă și avantajoasă pentru interesul public, sau a fost doar un
moft al lui Scripcaru.
★ 13.06.2026 ★
