Într-un climat public în care presa ar
trebui să funcționeze ca instrument de echilibru, control și
responsabilizare, bazat pe obiectivitate asistăm tot mai des la
transformarea unor platforme media locale în și sub pretextul
„interesului public”, anumite publicații locale au ales să practice un
tip de pseudo-jurnalism bazat aproape exclusiv pe scandalizare,
deformare și întreținerea deliberată a unei stări de suspiciune
permanentă. În mod evident, orice instituție publică trebuie verificată,
criticată și pusă sub presiunea transparenței. Însă există o diferență
fundamentală între investigație și hărțuire mediatică, între informare
și propagandă, între critică argumentată și campanie personală. Iar în
cazul publicației „365”, această linie pare să fie alimentată doar cu
frustrări personale generate de nereușite profesionale.
Nu mai vorbim despre articole construite
pe documente solide, pe investigații serioase sau pe confruntarea
obiectivă a punctelor de vedere. Vorbim despre texte redactate într-o
cheie vădit partizană, în care concluziile sunt stabilite înaintea
faptelor, iar realitatea este selectată și reinterpretată astfel încât
să servească o narațiune convenabilă. Se creează artificial imaginea
unei instituții aflate permanent în derivă, fără ca autorii să accepte
măcar posibilitatea existenței unor explicații concludente.
Și mai grav este faptul că această
ofensivă mediatică pare alimentată nu de un autentic spirit civic, ci de
frustrări personale și interese obscure. În mediul local este deja
cunoscut faptul că unul dintre cei implicați în această retorică
agresivă a figurat printre candidații înscriși în procedura de selecție
pentru Consiliul de Administrație al Companiei Apa Brașov în toamna anului 2024, fără a
obține poziția dorită.
Mai
mult decât atât, maniera în care „365” își construiește articolele
trădează o practică profund nocivă pentru spațiul public: substituirea
argumentului cu insinuarea. Se operează constant cu formule speculative,
cu „surse” neasumate, cu afirmații lansate fără probe
verificabile și cu interpretări prezentate ca adevăruri absolute. În
lipsa unei delimitări clare între fapt și opinie, între informație și
comentariu militant, cititorul este împins deliberat către o concluzie
prestabilită. Nu se urmărește informarea corectă a publicului, ci
inducerea unei stări de revoltă permanente.
Această practică devine cu atât mai gravă
cu cât afectează încrederea publică într-o companie care deservește un
serviciu esențial pentru comunitate. În orice stat funcțional,
infrastructura critică și instituțiile de utilitate publică trebuie
supuse controlului democratic, dar acest control presupune
responsabilitate și rigoare. Atunci când fiecare decizie administrativă
este transformată într-un pretext de scandal, când orice contract devine
automat „sinecură”, iar orice numire este prezentată aprioric drept „aranjament politic”,
nu mai vorbim despre presă liberă, ci despre o formă de radicalizare
mediatică ce urmărește decredibilizarea totală a instituțiilor.
În paralel, aceeași mașinărie mediatică
și-a extins țintele și asupra prefectului județului, într-o manieră care
depășește limitele unei critici instituționale normale și intră într-o
zonă evident coordonată politic. Sub aparența unor articole „de interes public”, se construiește constant o imagine caricaturală și
ostilă a prefectului, transformând orice decizie administrativă sau
apariție publică într-un nou pretext de atac. Nu mai vorbim despre
analiză obiectivă, ci despre o campanie sistematică de erodare a
imaginii unui funcționar public care a devenit incomod pentru anumite
grupuri de interese locale.
Tot mai multe voci din mediul politic și
administrativ local susțin că aceste atacuri nu sunt spontane și nici
independente, ci ar beneficia de susținere și încurajare din zona de
influență a primarului George Scripcaru. Coincidența dintre discursul
politic al apropiaților administrației locale și direcția editorială
agresivă adoptată de anumite site-uri ridică suspiciuni legitime privind
existența unei strategii comune de presiune publică. În loc ca presa să
funcționeze ca un observator critic, dar autonom, ea pare să fi devenit
pentru unii un simplu instrument de reglare de conturi și repoziționare
politică.
Mai
grav este faptul că aceste atacuri sunt construite aproape exclusiv pe
insinuări, deformări și interpretări speculative, fără dovezi concrete
și fără o minimă preocupare pentru echilibru jurnalistic. Se insinuează
permanent existența unor jocuri de culise, a unor interese ascunse sau a
unor presupuse conflicte, fără ca publicului să îi fie prezentate probe
reale și verificabile. În schimb, se cultivă deliberat ideea că orice
persoană care nu se aliniază anumitor interese politice locale trebuie
delegitimată și supusă unei campanii permanente de presiune mediatică.
Moneda?…
Această
contaminare a spațiului public cu resentimente politice și vendete
personale reprezintă una dintre cele mai grave forme de degradare a
presei locale. Atunci când un site de știri ajunge să funcționeze ca
extensie informală a unor interese de putere, iar articolele devin arme
într-un conflict politic local, jurnalismul încetează să mai servească
cetățeanul și începe să servească exclusiv interesele celor care
coordonează atacul. Publicul nu mai este informat, ci manipulat
emoțional, împins către concluzii fabricate și către o neîncredere
generalizată în instituțiile statului.
În mod paradoxal, exact cei care pretind
că luptă pentru transparență aleg să ignore standardele elementare ale
profesiei jurnalistice: verificarea informației din mai multe surse,
dreptul la replică, separarea faptelor de opinii și obligația de a
contextualiza. În locul acestora, publicul primește texte inflamatorii,
titluri construite pentru indignare instantanee și o retorică menită să
maximizeze conflictul. Este jurnalismul transformat în instrument de
presiune și trafic, unde adevărul devine secundar în raport cu impactul
emoțional și cu interesele de culise.
Există, de asemenea, o dimensiune profund
ipocrită în această conduită. Publicații care se autoproclamă gardieni
ai moralității publice evită adesea să vorbească despre propriile
conexiuni politice, despre relațiile de influență sau despre interesele
economice care le alimentează existența. În schimb, aleg să pozeze în
arbitri morali absoluți, distribuind etichete și condamnări selective.
Or, presa nu poate pretinde credibilitate atât timp cât refuză să aplice
propriilor practici standardele pe care le solicită altora.
Ceea
ce se întâmplă astăzi la nivel local este simptomatic pentru degradarea
unei părți din presa românească: dispariția jurnalistului și apariția
operatorului de influență bazat pe arvuni pecuniare. Nu mai contează
echilibrul, nu mai contează adevărul integral, nu mai contează interesul
public autentic. Contează construirea unui inamic convenabil,
menținerea unei tensiuni continue și folosirea platformei media ca armă
într-un conflict personal sau politic.
Iar efectele sunt devastatoare pe termen
lung. Atunci când presa își pierde obiectivitatea și devine parte activă
a jocurilor de putere, societatea pierde unul dintre puținele mecanisme
reale de control democratic. Publicul începe să nu mai distingă între
informație și manipulare, între anchetă și propagandă, între critică
legitimă și linșaj mediatic. În acel moment, nu doar instituțiile sunt
afectate, ci însăși ideea de adevăr public.
Brașovul nu are nevoie de o presă
obedientă și nici de o presă revanșardă. Are nevoie de jurnaliști
capabili să critice cu argumente, să investigheze cu probe și să
informeze fără ranchiună. În lipsa acestor repere, ceea ce rămâne nu
este jurnalism, ci o caricatură agresivă a lui, construită pe frustrări
personale, interese ascunse și ambiții ratate transformate în campanii
publice de denigrare.
★ 21.05.2026 ★
