Există o diferență uriașă între
administrație și propagandă. Administrația rezolvă probleme. Propaganda
produce imagini. Iar în cazul campaniei recente prin care Primăria
Brașov a ales să promoveze închiderea unei săli de jocuri de noroc de pe
Bulevardul Gării, întrebarea care se ridică este dacă asistăm la o
măsură reală de combatere a fenomenului sau doar la o operațiune de
imagine menită să genereze capital politic, și desigur dacă vorbim
despre promovare cu siguranță și de remunerații consistente.
În materialele de promovare distribuite
publicului, mesajul este simplu și convenabil: Primăria acționează,
jocurile de noroc sunt eliminate, iar orașul este protejat. Numai că
realitatea pe care o văd zilnic brașovenii pare mult mai complicată
decât versiunea oficială prezentată în clipurile de pe rețelele sociale.
Un
detaliu trecut aproape neobservat în filmarea realizată de primarul
George Scripcaru la locația de pe Bulevardul Gării ridică însă alte
semne de întrebare. În spatele edilului poate fi observat un banner pe
care apare mesajul: „Locația se închide. Ne vedem în ONLINE!”.
Dincolo de anunțul privind închiderea punctului fizic, mesajul
reprezintă în fapt o invitație explicită către continuarea activității
de joc online. Astfel, în timp ce administrația transmite public că
luptă împotriva fenomenului jocurilor de noroc, imaginea promovată chiar
în cadrul materialului oficial pare să direcționeze clienții către
varianta online a aceluiași serviciu. Or, sumele cheltuite în mediul
online sunt considerabil mai greu de monitorizat la nivel public, iar
impactul social al fenomenului nu dispare prin simpla mutare a
jucătorilor de la aparatele fizice către platformele digitale. În acest
context, se ridică întrebarea dacă prezența acelui mesaj într-un
material de promovare al administrației locale nu echivalează, în mod
indirect, cu o formă de reclamă mascată pentru operatorul respectiv. Iar
dacă discutăm despre promovarea unei mărci comerciale într-un material
cu evidentă expunere publică, cetățenii au dreptul să întrebe dacă a
existat vreun beneficiu financiar, direct sau indirect, asociat acestei
apariții și în ce condiții a fost realizat materialul respectiv.
Un alt aspect ce nu ar trebui neglijat
este acela că la o distanță foarte mică de locația prezentată drept
exemplu de succes administrativ, alte spații destinate jocurilor de
noroc continuă să funcționeze. De exemplu, pe Bulevardul Alexandru
Vlahuță, una dintre principalele artere ale orașului, activitatea
aceluiași operator nu pare să fi fost afectată în mod semnificativ. Mai
mult, această locație se află în proximitatea unei unități de învățământ
– Școala Gimnazială nr. 27 – aspect care ridică întrebări legitime cu
privire la coerența și eficiența politicilor publice promovate de
administrația lui Scripcaru.
Problema nu este că s-a închis o locație.
Problema este că autoritățile încearcă să prezinte un caz punctual ca
dovadă a rezolvării unui fenomen mult mai amplu. Dacă scopul declarat
este reducerea impactului jocurilor de noroc asupra comunității, atunci
cetățenii au dreptul să întrebe câte locații funcționează în prezent pe
raza municipiului, câte au fost verificate, câte au fost sancționate și
câte îndeplinesc cu adevărat condițiile impuse de reglementările locale.
Situația
devine și mai interesantă în contextul Hotărârii Consiliului Local nr.
277 din 29 aprilie 2026. Potrivit informațiilor publice privind
conținutul acestei reglementări, activitățile de jocuri de noroc sunt
supuse unor restricții semnificative, fiind interzise la parterul
blocurilor și limitate la anumite categorii de locații, respectiv centre
comerciale și hoteluri de patru sau cinci stele.
Dacă aceasta este într-adevăr regula adoptată de autoritățile locale, atunci întrebarea firească este una simplă: Se aplică ea în mod egal tuturor?
Brașovenii au dreptul să știe dacă există
în continuare operatori care își desfășoară activitatea la parterul unor
blocuri de locuințe și, dacă da, care este temeiul legal în baza căruia
aceste activități continuă. Au dreptul să știe dacă există perioade de
conformare, derogări, excepții sau proceduri administrative care permit
funcționarea temporară a unor locații ce nu se încadrează în noul regim
juridic.
În lipsa unor explicații clare, percepția
publică riscă să fie aceea că regulile sunt aplicate selectiv. Iar
într-un stat de drept, cea mai mare problemă nu este existența
regulilor, ci aplicarea lor diferită în funcție de cine este afectat de
acestea.
O altă întrebare legitimă privește însăși
filosofia care stă la baza noii reglementări. Dacă jocurile de noroc
sunt considerate suficient de nocive încât să fie eliminate din anumite
zone ale orașului, de ce devin acceptabile în alte locații? Iar dacă
reprezintă un pericol social atunci când funcționează la parterul unui
bloc, prin ce mecanism același pericol dispare atunci când activitatea
este mutată într-un hotel de patru sau cinci stele?
Administrația locală are obligația de a
explica public fundamentul unei asemenea diferențieri. Pentru că, în
lipsa unei justificări solide, se poate crea impresia că obiectivul real
nu este reducerea fenomenului, ci relocarea lui către un număr limitat
de spații eligibile precum hotelurile Armati, Kronwell și Qosmo,
Victoria Bulevard, locații coordonate de către personaje foarte
apropiate primarului.
Din această perspectivă, decizia de a
restrânge activitatea aproape exclusiv la mall-uri și hoteluri de
categorie superioară generează inevitabil întrebări economice.
1.Cine beneficiază de această concentrare a pieței?
2. Cine deține spațiile care devin eligibile?
3. Care sunt efectele asupra concurenței?
4. Există studii de impact care au stat la baza deciziei?
5. Au fost consultați locuitorii orașului?
6. Au fost analizate efectele asupra operatorilor existenți și asupra proprietarilor de spații comerciale?
Aceste întrebări nu reprezintă acuzații.
Ele reprezintă exercițiul normal al controlului democratic pe care
cetățenii au dreptul să îl exercite asupra celor care îi conduc.
Mai grav este faptul că, în loc să ofere
răspunsuri detaliate și verificabile, administrația pare să prefere
mesajele simplificate și materialele de promovare în care complexitatea
problemei este redusă la câteva secunde de filmare și la o concluzie
convenabilă: „am închis un cazino”.
Dar fenomenul jocurilor de noroc nu se
măsoară în videoclipuri. Se măsoară în numărul locațiilor care
funcționează efectiv, în controalele realizate, în sancțiunile aplicate,
în respectarea uniformă a legii și în protecția reală a comunității.
Închiderea unei singure locații nu schimbă
cu nimic situația dacă alte săli continuă să funcționeze în zone
sensibile. Nu rezolvă problema dacă activitatea este doar mutată
dintr-un loc în altul. Nu reprezintă o reformă dacă rezultatul final
este același număr de aparate și aceeași expunere a cetățenilor la
fenomenul dependenței de jocuri de noroc.
Brașovenii merită mai mult decât
comunicate triumfaliste și videoclipuri atent regizate. Merită
transparență. Merită explicații. Merită să știe cine câștigă și cine
pierde în urma deciziilor adoptate de administrația locală. Merită să
știe dacă regulile sunt aplicate tuturor în mod egal sau doar celor care
nu au influență. Și, mai ales, merită să vadă rezultate reale, nu doar
imagini menite să creeze impresia unor rezultate.
Până când toate aceste întrebări vor primi
răspunsuri clare și documentate, orice tentativă de a transforma
închiderea unei singure locații într-un trofeu politic riscă să fie
privită de mulți brașoveni exact așa cum pare: o operațiune de imagine
construită în jurul unei probleme care, în realitate, este departe de a
fi rezolvată.
PS. Aloo, Pinochio!!! Dacă le-a expirata Acordul de Funcționare, nu înseamnă că ai închis tu locația!!!
★ 10.06.2026 ★
