Purtatul de mască e mai mult o modă impusă. Acceptată sau nu. În opinia noastră.
Toţi ăstia care rag la alţii
să poarte mască sau să nu poarte mască sunt efectiv tâmpiţi. Abulicii gândirii
nu înţelag un fapt: nu contează.
Poartă trei măşti una peste alta – cum am
remarcat pe stradă – sau urlă că nu vrei să respecţi legea idioată.
Nu are relevaţă.
Guvernanţii futili – mai precis lipsiţi de valoare sau
importanţă – sunt patibulari ( buni de spânzurat).
Practic vorbim de altceva,
fără a nega această mizerie de pandemie: dresajul
social.
Stai, sezi, rostogoleşte-te
înghite pe nehalite propaganda este mesajul public nu al banalului guvern ci al
băncilor ce subvenţioneză acum statele
famelice.
Sau cum ar spune spune retardaţii manei: fără număr, fără număr
din banii publici împrumutaţi de la oficioşi eficienţi ai morţii demităţii. Cu o dobândă plasată spre viitorului copiilor. Educaţi pe rit nou strict
pe Tic-Tock. Pentru promovarea imbecilităţii. Consideraţi că nu degeaba copiilor li spune
generaţia Z. Pentru că este ultima generaţie ce are încă un minim acces la cultura
clasică.
Vedeţi ideile lui Hitler, Stalin, Mao sau măcar citiţi George Orwell, Franz Kafka sau românul Urmuz, idei deformate de prim-anterior menţionaţi dar şi criticate de geniile ulterior-menţionate .
Din păcate, idioţii nu geniile ajută la implentarea unor concepte de tipul corporatisto-neo-marxiste cu vagi influenţa naziste. Trist.
Important din perspectiva mea
este presiunea nesimţită presupus voluntar obligatorie – cum spunea Lenin – asupra
societăţii întru ( cum spunea Noica) distrugerea structurii normale burghezo-iudeo-creştine.
Dihotomică rămâne problema.
Rămânem sclavii ecuaţiilor
bancare sau iţim o urmă de demnitate? Sau vom rezolva această antiteză în mod
Hegelian? Teză antiteză sinteză. Nu prea cred. Personal mizez pe imbecilitatea
aroganţei. De aceea doresc reânvierea normalităţii ca şi contrapondere. Dar
cred că voi pierde cel puţin pe teremen
mediu.
Sunt un optimist deprimat de
iraţiunea anarhică spre care ne îndreptăm.
Aşa cum am mai spus sunt euro critic – tot termen inventat de mine – nu euro sceptic. Dar nuanţele dispar în voinţa populimii dusă de tsuniamul propagandei. Asta e.
QED.
Iulian Rinder
