A
început furtuna taman în timpul nunții,
mireasa
și cu nașul au dispărut în cer
și-au
luat-o după dînșii băbuțele, cărunții
și
hainele mulțimii suflate din cuier.
Plopii
ciocneau pahare îngenuncheați pe maluri,
zburau
flăcăi tomnateci cu banii la chimir
și
coana prioteasă înfășurată-n voaluri
voia
ca să mă lege la ochi să nu mă mir
că-n
cimitir groparul dansa de zor lopata
și
curioși de-a valma ieșeau rîzînd din gropi.
Mi
s-a părut deodată că-l văd pozînd pe tata
precum
un as de treflă într-un careu de popi.
Nu
m-am putut abține și-am întrebat de mama
și
dinții săi lucit-au cumplit ca o pafta.
,,Stai
liniștit băiete. Credeam că ți-ai dat seama
că
maică-ta-i plecată la-nmormîntarea ta.”
